„Nimeni n-a iubit cum am iubit eu. Nimeni n-a suferit cum am suferit eu. Toți spunem așa. Și toți avem dreptate."
Toți spunem că iubirea-i un joc ciudat, că e cel mai frumos lucru și că trebuie prețuită. Dar dacă această frază e prea simplă ca să...
Nu uita! Daca esti pe telefon, poti lasa comentarii la ce paragraf doresti! Imi face mare placere sa citesc fiecare comentariu! Lectura placuta va doresc!
De cand cu moartea surorii mele, n-am mai dispus de libertatea de care ar fii trebuit sa aiba parte orice adolescent. Supravegherea parintilor exagerata si capacitatea lor de a confirma faptul ca timpul e ireversibil au fost cele mai groaznice lucruri din viata mea, exceptand accidentul.
Mama, extrem de protectoare, l-a corupt si pe tata intr-un final. Desi ma bucur ca mi-au fost alaturi in cele mai importante momente, as fii preferat sa mai si sara peste unele. Sa nu mai aduc vorba despre petreceri, dar tocmai am facut asta. Nu am fost invitata la prea multe, dar asta nu ma mira, avand in vedere ca plecam la ora 9 de la fiecare.
Dar sa ne intoarcem la oile si macaroanele noastre.
Lumina ce abia patrunde in camera datorita usii pe care am intrat e suficienta pentru a-i vedea trasaturile fetei. E roscata si imi pare putin familiara... am mai vazut-o undeva...
— Ia-ti lucrurile si iesi, rosteste calm, vocea sa ragusita fiind suficient de dura incat s-o faca sa executa ordinul in mai putin de doua secunde.
Roscata isi aduna perechea de pantaloni, bluza si sutienul, apoi trage dupa ea patura care le acoperea corpul amandurora. Mi-am intors privirea stanjenita cand Dominic a ramas descoperit, dar mi-am relaxat muschii imediat, observand ca pantalonii erau inca pe el.
Ei n-au facut inca nimic.
Trece pe langa mine, pufnind cand imi intalneste privirea si o aud rostind incet, sperand probabil ca doar eu o aud.
— Parașută.
— Târfă.
Ador conversatiile de genul, dar nu stiu de unde o cunosc. Maggie apare in spatele meu, provocând o briză usoara. Cateva șuvițe mi se astern pe fata, apoi imi ridic usor mâna, indepartandu-le.
Nu stiu ce a fost in capul meu cand m-am gandit sa vin aici. Puțina energie pe care o mai am mă ține pe pozitie verticala, refuzand cu vehemență sa-mi lase trupul sa faca contact cu podeaua rece. Gandurile-mi zboara aiurea, desi ar trebui sa stationeze la unul singur: de ce am venit aici defapt?
Imi simt obrajii prinzand culoare. Inca nu reusesc sa-mi mut privirea din ochii sai verzi si patrunzatori, formand intre noi o electrizare absenta, dar totusi prezenta. Secundele trec atat de incet, incat devin din ce in ce mai chinuitoare, respiratiile noastre fiind singurele sunete din încăpere. Pentru un scurt moment, am crezut ca el va fii cel care va ceda primul, dar Dominic Hill nu da nici un semn ca are de gand sa-mi indeplineasca speranta prea curând.
Si totuși, lupta dintre noi e intrerupta de mana lui Maggie, strangandu-mi sfidatoare umarul. Am pufait plictisita si un zambet s-a fortat sa-mi apara pe chip, am facut o pirueta rapidă si am parasit camera ajutata de ea. Chipul nu-i trada nici o emotie, sau cel putin una nedorita. Era calm si totusi rece, buzele-i erau stranse intr-o linie dreaptă si muschii relaxati. Regret faptul ca am venit aici, desi nu-mi cunosc cu adevarat scopul.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
