Favoruri Sentimentale (PAUZA)

•°Capitolul 2 - Maggie

— Da, știu, m-am luat cu altele și am uitat să vă sun fiindcă... a venit un viitor coleg să-mi prezinte viitoarele cursuri. Eu eram la ... baie când a-ți sunat voi.

Nu știi să minti, domnișoară Morgan!

— Puteai să ne suni după. Taică tău făcea bagajele aseară! strigă mama destul de iritată.

— Îmi pare rău, n-am vrut să vă îngrijorez. E o nimica toată.

— Bine scumpo, să o lăsăm așa. Apropo! o mai ți tu minte pe tanti aia care îți aducea dulciuri în fiecare zi când erai mică? 

— Tanti Laura? întreb ridicând o sprânceană.

— Da, da. Știi că și ea are o fată? ei bine vorbisem cu ea ieri de dimineață. Fata ei e tot în Los Angeles, ca și tine, dar tocmai și-a pierdut chiria din cauza certurilor cu proprietarul, iar Laura, când a auzit că ai intrat la facultatea de acolo...

— Te-a rugat să mă întrebi dacă nu pot împărți chiria cu ea.

— Exact! exclamă mama mulțumită că am prins ideea lucrurilor. 

— Dacă nu o vor deranja antrenamentele mele din fiecare luni și vineri, nu văd de ce nu.

— Știam că vei accepta. O cheamă Maggie și va veni astăzi să vadă apartamentul, Laura se va bucura enorm. Scumpa mea, eu ma întorc în pat. Știi că la noi e noapte.

— Bine mami, să-l saluți și pe tati. Vă iubesc.

Am apasat pe butonul roșu din dreapta, sfârșind astfel conversația. Idiotii! Dacă-i denunț la poliție va fi mai rău. Jur că-i pocnesc dacă se apropie de mine mai mult de 50 de metri, ironic stând la 10 deasupra mea.

În lumina razelor ce străbăteau fereastra curată, eram chiar foarte fericită: am ajuns unde mi-am propus încă din clasa a 9-a, am început să-mi creez propria lume, să mă descurc singură. Planurile mele se desfășurau exact ca în mintea mea. Voi deveni o avocată excelentă, dar în același timp și o jucătoare de tenis profesionistă, iar faptul că acum am posibilitatea să mă antrenez pe unul dintre cele mai bune terenuri din Los Angeles, asistată de ce mai buni antrenori, oferă un plus enorm viitorului meu. Nu vreau să accept spusele tatălui meu, cum că nu voi putea ține pasul și că într-o zi va trebui să renunț la pasiunea mea de a mai sta pe teren.

Știu că undeva în sufletul meu există și o frică pe care o ascund perfet. Nu doresc să-mi observe cineva vulnerabilitatea, ca mai apoi s-o foloseasca împotriva mea. Știu de ce e în stare lumea, știu de ce sunt în stare eu. Chiar mi-ar prinde bine o colegă de apartament, să nu stau singură cu doi idioti în acelasi bloc.

Eram în bucătărie, pregătind niște pâine-n ou cu bacon, când bătăile din ușă m-au trezit din meditarea gândurilor. În fața mea stătea o fată blondă cu ochii verzi, cu un zâmbet fermecător pe chip, destul de slabă, suficient de atrăgătoare.

— Tu trebuie să fi Maggie, spun si o îmbrățișez zâmbitoare.

— Cassandra, corect?

Am dat din cap aprobator și ne-am desprins din îmbrățișare, chiar dacă doar conștiința mea și mama îmi spun tot prenumele, sau celălalt prenume, și asta când sunt nervoase. Fata era îmbrăcată cu un maiou subțire și niște pantaloni exagerați de scurți. De ce am impresia că Maggie nu a venit aici doar pentru studii?

— E chiar mișto aici! mersi fain că ai acceptat. În caz contrar, eram obligată să mă întorc acasă și chiar nu aveam chef de cicăleala mamei. Și aici nici măcar nu-mi voi mai face griji în legătură cu vecinii, din cauza lor am ajuns la scandal cu proprietarul fostului apartament.