Favoruri Sentimentale (PAUZA)

•°Capitolul 6 - Amintiri tulburătoare

Nu credeam ca moartea e atat de usoara, altfel le-as fi recomandat tuturor aceasta cale. Ciudat este ca unii vad lumina, iar altii un alt gol negru ca toate celelalte. Ceea ce m-a dezamagit cu adevarat a fost faptul ca ma incadrez in categoria a doua. Groapa ce-mi daruia suferinta si intunericul de care m-am lipsit toata viata era acolo, pregatita sa-mi demonstreze ca viata n-a fost si nu va fii niciodata roz.
Exista atat de multe filme si seriale pe baza secretelor lumii de dincolo, dar cine stie cu adevarat ce e fals sau nu din moment ce nimeni nu a experimentat-o? Lumea e manipulata cu mii si mii de teorii fara de care ar putea trai fericiti pana "la adanci batraneti".

Nu mai auzeam vocea ce-mi striga numele, iar aici e pustiu. Nu mai simt durere, nu mai exista limite, nu mai sunt sentimente.
Cand Harry mi-a daruit floarea mea preferata la prima noastra intalnire -care pentru mine a fost doar o iesire la un hamburger - m-am simtit oarecum trista.
" De ce-ai rupt trandafirul pentru mine? Se va ofili. "
" Pentru ca florile sunt create sa se ofileasca. Si noi ne vom ofili candva ... "
Dar nu ma asteptam ca eu sa ma pierd atat de repede, atat de tanara.
Nu vreau sa mor. Nu vreau sa accept ideea de a-mi privi parintii precum o fantoma sau chiar deloc. Vreau sa ma intorc... dar oare mai pot?

Dominic P.D.V
E a treia oara cand doctorul ma opreste din a intra in salonul unde era Cassandra. M-au scos afara cu forta cand aparatul la care era deja conectata a incetat sa-i mai afirme bataile firave ale inimii.
Gandul ca o persoana ar deceda sub ochii mei nu e atat de rau, dar ea nu e doar o persoana... e ea. Fata care mi-a cazut cu tronc inca de cand am atins-o prima data, dar nu sunt atat de prost incat sa ma indragostesc. O dragoste adolescentina nu e decat un moft.
Si toate ar fi mai usor daca ea s-ar lasa o data prada sentimentelor, i-as da drumul fara regrete si nu m-ar mai vedea vreodata in viata ei.
Momentul in care parul ii se prelingea pe mana mea incordata mi se derula in fata ochilor, iar asistentele ce suvoiau pe coridor nepasatoare la o tigara au inghetat complet vazand atat de mult sange scurgandu-se din corpul satenei. Vreau sa fie a mea. Trebuie sa fie a mea.

Gandurile mi-au fost brusc intrerupte de tiuitul telefonului din buzunarul pantalonilor. Era Mag.

— Prostilor! V-am cautat prin toate locurile voastre tampite. David si-a bagat telefonu' ala in fund?!

— David nu-i cu mine. Eu sunt la spital.

— Iar ti-ai gustat marfa, idiotule? intreaba dupa un suspin ciudat.

— Nu sunt pentru mine. Cassandra a...

— La care spital esti? striga ea dintr-o data, intrerupandu-ma.

— Pe Classir. Langa magazinul ala de haine. Stii de care zic?

— Mhm. Daca ia-ti facut ceva va omor pe toti.

Si a inchis. Tipic Mag. Cand e prea nervoasa te i-a la repezeala si-ti inchide in nas.
Un doctor iesind din salon mi-a atras atentia.

— Domnisoara va fii bine, m-a informat el, ciobul nu a intrat foarte adanc, nu necesita vreo operatie riscanta sau ceva de genul. A lesinat din cauza socului. Intradevar, a avut vreo doua scapari, iar inima i-a cedat pentru cateva secunde, dar nu mai e nimic ingrijorator. Se odihneste, puteti intra pentru cateva minute daca doriti. Sunteti vreo ruda? Sotul dansei cumva? Am gresit eu?

M-am abtinut sa nu rad la intrebarea asta incat m-am invinetit la față. Sotul ei? Hai da-ma dracu'!

— Da, sunt domnul Morgan.