Cred ca e o gluma. Doamne Sfinte. Am intrat val-vartej, dar mi-am stapanit toate emotiile pentru a nu atrage privirile persoanelor din cofetarie... sau pentru a nu face o crima de toata frumusetea.
— Credeam ca nu mai vrei sa vi, spune Maggie de la masa.
Dominic ma privea tacut si insistent, iar David atunci a tras scaunul din dreapta mea. Eram nervoasa, asta e clar, dar am putut citi nedumerirea de pe chipul lui David atunci cand m-am asezat pe locul lui, cel de langa Dominic. Fara sa sufle o vorba s-a pus tacuta pe cel de langa Maggie.
— Vrei ceva? se aude vocea lui David.
— Da. Mag, am zis. E amara cafeaua aia?
— Nu cred, e fierbinte, n-am gustat.
— Da-mi-o putin te rog. Imi place sa o beau fierbinte.
Maggie mi-a intins paharul cu acel lichid negru, dar cu putina reținere.. Am privit fugitiv expresiile celor doi baieti. In timp ce Dominic nu trada nici o urma de ingrijorare, David se uita incruntat in ochii mei, intrebandu-se probabil ce naiba am in cap in loc de creier. Desigur, nu eram atat de proasta incat sa iau o inghititura. Am dus paharul la buze, iar in a doua secunda David mi-a dat peste mână.
— Ce naiba?! striga Maggie si il priveste confuza.
— Cred ca raspunsul era " foarte amara", spun si ma ridic de la masa, proptindu-mi palmele pe suprafata acesteia.
David se injura singur pentru ca s-a dat de gol, iar una dintre fetele ce lucrau acolo a venit cu un mop pentru a curata tot lichidul de pe podea.
— Cass, ce naiba e cu tine azi?! striga ea dupa mine.
— De cand ma strigi tu "Cass"? Intreaba-ti "prietenul cu beneficii" care tocmai avea chef de un joc pe care nici macar nu stiai ca-l joci, Mag!
Ok, chiar nu era in planul meu sa-i fac pe toti sa ne priveasca in asa fel, dar Maggie trebuia sa stie si cealalta față a lui David. Am iesit din cofetaria "Milish", asa cum scria pe reclama de pe perete, cu gandul de a ma indrepta spre casa. Nu imi mai e frica de David sau Dominic, nu mai vreau sa intervin in treburile lor, dar faptul ca au avut curajul sa incerce ceva atat de josnic... Doamne, Mag putea muri, chiar putea sa... Sfinte!
In ce m-am bagat?
Dar inainte sa imi mai pot pune alte mii si mii de intrebari la care n-am raspunsuri, am simtit cum sunt impinsa dintr-o parte. Am cazut pe ceva moale cu spatele, picioarele fiindu-mi intinse pe asfalt. David s-a ivit in fața mea, impingndu-mi picioarele in fata. E deja a treia oara cand ma aflu in aceeasi masina. O sa-i sparg cauciucurile, jur.
Usa a fost inchisa cand m-am aruncat pe ea si am inncercat sa ies afara. Dominic era deja la volan, iar David a intrat pe locul liber.
— Stii, zise David, noua nu ne prea plac persoanele care-si baga nasul unde nu le fierbe oala... si tu esti o fata tare bagacioasa.
— Lasati-ma sa ies,acum, spun calma.
— Tu chiar te crezi in filmele alea de actiune in care fata rapita scapa la final? In cazul asta te poti considera moarta de pe acum.
Proasta zi in care mi-am ales sa-mi las telefonul acasa.
Dar ce avem noi aici?
Sigur! Uitasem de paletele si echipamentul meu. Le lasasem pe bancheta din spate! Si fac pariu ca astia doi habar nu mai au de ele, mai ales ca plasa e ingramadita sub scaunul lui Dominic. Imi intind piciorul catre ea, fara a risca sa ma vad in oglinda din fata.
— Oricum va comportati ca aia din ''Singur acasa''. Si idioti, si redusi la minte. M-ati rapit in plina zi, pe pariu ca cel putin trei persoane au vazut.
CITEȘTI
Favoruri Sentimentale (PAUZA)
Romantizm„Nimeni n-a iubit cum am iubit eu. Nimeni n-a suferit cum am suferit eu. Toți spunem așa. Și toți avem dreptate." Toți spunem că iubirea-i un joc ciudat, că e cel mai frumos lucru și că trebuie prețuită. Dar dacă această frază e prea simplă ca să...
