Printre Randuri (Fuga Spre Fericire)

13.

Urmatoarea zi, Emily se plictisea asa cum nu o mai facuse vreodata. Iar pe langa asta, mahmureala nu ii trecuse nici dupa ce bause tot laptele din frigider. Avea zi libera de la scoala. Sora ei era la dans, Claire nu ii raspundea la telefon si nu se afisase nici urmatorul episod din serialul ei preferat.
Inabusi un cascat, tocand niste fructe pentru masa de dimineata. Picuri mari de ploaie dansau pe suprafata geamului de termopan, lasand dare lungi de apa. Prin radio-ul micut se auzea nimeni alta, decat Zella-Day.
Fata isi aranja parul in cocul lasat, tragand usor de tricoul mult prea larg si de colantii gri.
Luke.
Luke.
Si iar Luke...
Blondul carismatic care ii infundase simturile cu mult timp in urma era constant in mintea ei. Isi aminti cum crezuse ca e perfect cu el aici. Isi aminti cum nu il dorea aici. Isi aminti cum reactiona cand il vazu. Isi reaminti de reactia mamei ei, care acum o intreba mereu de el.
Nu intelegea cum de o poate iubi. In font, ea nu facea decat sa strice tot. Il indeparta, il lua inapoi, il ignora, se simtea prost... Si nici macar nu se sarutasera. Nu ii putea oferi siguranta pe care i-o putea da Margaret. Nici nu il putea saruta ca ea. Si nici nu il putea face sa se simta important. Dar la naiba, nici macar nu stia daca, pana la urma, il iubeste sau nu. Credea ca nu. Dar nu si-l putea scoate din cap si nu isi dadu seama de ce.
Sa fie din cauza incantatiei?
Scutura usor din cap, incercand sa lase cutitul maroniu jos. Insa fix cand sa reuseasca, il scapa peste palma sa. La fel de rapid, indeparta ascutisul cutitului din carnea ei, lasand la iveala o crestatura serioasa.
Sasai usor printre dinti, strangand panicata de rana sangeranda. Emily nu patise niciodata ceva asemanator si nu stiu ce sa faca, asa ca isi incaltase tenesii, pornind in fuga, prin ploaia rece, spre spital.
Spitalul.
Ura atat de mult institutiile acelea. Miroseau a spirt, putea auzi persoane tipand si plangand si aproape ca se speria de asistentele mult prea masculinizate. Sora ei isi rupse o data mana, si o insoti aproape o luna pana la cabinetul spre care se indrepta si acum. Cabinetul doctorului Clive.
Clive era cel mai bun doctor din New York. La doar douazeci si sase de ani, tratase mai multe persoane decat varstele lor la un loc.
Dadu busna pe usa veche, tinandu-si respiratia cat de mult putu. Picuri mici de sange amestecati cu apa de ploaie curgeau pe podeaua slefuita, din lemn de stejar. Durerea era aproape insuportabila si se ura pe sine pentru ca fusese atat de neatenta.
Luke se uita plictisit din sufrageria casei lui, pe geam. Emily alerga nestingherita printre randurile scrise pe inima sa. O iubea atat de mult si ea il indeparta, atat de mult... Nu era sigur decat de un lucru. Trebuiau sa vorbeaca cat mai curand.
Claire stergea plictisita mesele localului la care lucra. Nu ii spusese prietenei ei problemele pe care le avea cu banii. Obisnuita sa traiasca avand jumatatea goala a paharului inca de mica, ea se adapta. Dupa ce pleca din orfelinatul in care statuse ceva timp si se intoarse la tatal ei, isi gasi un job, un apartament si invata sa se descurce.
Inca o mai durea capul de la ziua de ieri dar ofta multumita. Urma sa fie totul bine.
Se plictisea, privind in restaurantul gol. Ploaia nu le aducea clienti nici in ziua aceea.
Emily ofta, privind bandajul gros ce urma sa o impiedice sa faca atat de multe lucruri. O lacrima i se scurse in momentul in care vazu sangele imprimandu-se pe materialul alb. Doctorul ii cususe rana, spunandu-i sa se astepte la o cicatrice uratica dar in zona in care cutitul nu patrunsese atat de adanc, lasa firisoarele de sange sa se scurga pe pansament. Nu ii venea sa creada ca printr-un accident atat de prostesc ajunsese la spital.
-Incearca sa nu misti degetele acelea prea mult. E indicat ca rana sa se inchida rapid pentru ca e fix mana dreapta si e folosita destul de des. Nu te ingrijora, papusa, o sa iti fie bine.
Zambi cu drag barbatului care o ajutase. Clive ii fusese alaturi mereu. Il considera ca pe un frate mai mare asa ca simti ca poate sa abordeze urmatorul subiect.
-Crezi ca e bine sa indepartezi persoane?
Dupa o secunda in care cei doi se privira, Clive raspunse contrariat.
-Depinde. Oamenii se indeparteaza atat din motive serioase cat si nefondate. De exemplu, daca stii ca persoana aceea iti face rau sau intre voi nu ar fi mers, atunci e bine sa te indepartezi. Creezi impresii proaste si te amagesti degeaba. Dar daca tu simti ceva pentru ea, nu o face.
Asculta tacuta, privind podeaua lacuita. Clive avea dreptate, dar era o persoana incapatanata si nu urma sa accepte prea usor ideea.
-Si daca nu ai de ales?
-Mereu avem.

In Chicago picurii de ploaie impanzeau cerul. Samantha Jhonson, Sammy, sora mai mica a lui Emily, roscata aceea, se afla la sala de dans modern, exersand pentru campionatul ce urma luna viitoare. Miscarile specifice erau combinate intr-un mod splendid, creand un adevarat show la care se merita sa te uiti. Era emotionata si statea chiar ore in plus.
'No, it's much better to face these kinds of things with a sense of poise and rationality.' se auzi soneria telefonului ei tocmai din rucsacul violet.
-Alo?
-Hei, Sammy. Mai stai? Am nevoie de niste ajutor pe acasa.
Vocea melodioasa a brunetei noastre tremura in spatele firului. Ii era oarecum rusine sa ii spuna surorii ei ca se taiase din neatentie. Asa ca nu ii spuse.
-Vin cat de repede pot.
Picurii de ploaie se izbeau de geamul masinii ei. Roscata isi mijea ochii, sperand ca va vedea ceva printre darele de apa. Dar in zadar. Nu vazu.
In momente ca acelea, lumea se oprea in loc. Claire se opri cu paharul de limonada pe tavita, mergand spre client. Luke se opri cu degetul deasupra butonului de apelare. Emily se opri cu telefonul la ureche. Mama lor scriind niste acte, George ascultand muzica, Margaret ingropata intre haine, Riley si Darcy se oprira privind un film. Clipele aparent insignifiante, erau acum aur pur. O secunda. De atat mai avea nevoie Sammy sa evite vehicolul din fata ei. Dar parbrizul se sparse mult prea rapid. Rotile scartaira cu un sunet demonic, iar tabla masinii se indoi pana la refuz, prea rapid. Inima fetei se oprise mult prea rapid. Totul era prea rapid. Pana si tipatul lui Emily care inca era pe fir, se opri mult prea rapid.
Totul din cauza picaturilor acelea blestemate de apa. Totul din cauza lor.