3. Timpul petrecut in spital

230 25 1
                                    

Dupa luni bune de stat in spital incep incet incet sa imi mai dau seama si sa cunosc persoanele din jurul meu.
"Ema! Stiu vreau sa iti spun ceva dar fara sa afle Rebeca..." ii spune mama Emei
"Sigur doamna Marta"
"Stii noi am cam ramas faliti deoarece tatal Rebecai a ramas fara servici si nu mai avem nici cum sa intretinem casa. Nu vreau ca Rebe sa afle ca sa nu treaca printr-un soc, deci te rog mult nu ii spune."
"Stati linistita va asigur ca nu va afla" ii spune Ema mamei
"Ce s-a intaplat? Ce ai vorbit cu Ema? O intreb eu nelamurita pe mama
"Am rugat-o sa iti ia ceva de mancare scumpo" imi spune mie mama
"Daaa sigur mama. Nu stii sa minti"
Mama plecand si nemaispunad nimic.
Dupa trei luni:
Doctorul mi-a dat voie sa ies din spital. Tot drumul mama si Ema nu au scos nici un cuvant. Eu eram bucuroasa ca am scapat, dar tot nu imi aduceam aminte nimic. Uitasem si de accident si de tot trecutul meu. Ajungand acasa vad ca niste oameni scoteau mobila din casa noastra si tot ce mai era pe acolo.
"Mamaaa! Ce se intampla?" Intreb eu speriata si cu lacrimi in ochi. Nu imi raspundea nimeni.
"Mama! Ema! Spuneti cevaaa!"
Atunci mama trebuia sa imi spuna tot.
"Scumpa mea, noi am ramas faliti si noi si Ema. Tatal tau a ramas fara servici. In urma accidentului tau Toni a murit, iar noi am fost plimbati prin judecatorii pierzand foarte multi bani. Asa ca e timpul sa ne mutam intr-un loc linistit si unde e numai vara asa cum iti place tie".
"Poftim?" Intreb eu mirata facand iar un mic soc uitand iar tot de toti prietenii si chiar ce imi imi spusese mama. Inafara de mama si Ema nu mai cunosteam pe nimeni.

Summer Love❤Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum