Summer Love❤

13.O iubesc

Din perspectiva Rebecai:
Ma ridic de pe pat si totul in jurul meu e alb. Ce s-a intamplat cu mine? Unde sunt? Si de ce zac pe un pat de spital. Acestea sunt intrebarile care imi acapareaza mintea. Ies din salon si o vad pe mama, Zack si Ema stand si asteptand pe cateva scaune. Oare de ce stau acolo? Ce asteapta. Ma indrept catre ei si incerc sa le vorbesc. Parca sunt inexistenta, o fantoma, de ce nu ma vad. Ma zbat din rasputeri dar degeaba. Mama sta ganditoare cu cateva lacrimi in ochi, Zack isi tine maine pe fata iar Ema isi sterge lacrimile de pe fata. De ce mai sunt aici si nu ne imbracam sa plecam acasa. Cred ca mi s-a facut rau si de aceea sunt aici. Dar ce sunt cu zgarieturile de pe mainele mele, si de ce sunt bandajata la cap. Nu mai conteaza pentru ca oricum ma simt bine,mai ales acum cand sunt langa ei , nu conteaza ce s-a intamplat. Ma tot plimb pe holul spitalului in speranta ca ma vor vedea intr-un final, dar deodata simt cum cad jos. O multime de voci se aud in jurul meu, iar o lumina alba ma orbeste. As vrea sa ma intorc dar nu stiu cum.
Din perspectiva lui Zack:
Ma indrept spre patul nenorocit unde zace Rebeca tinuta in viata de aparate. Ma asez pe pat si incep sa vorbesc sperand ca macar va intelege ceva din ce spun. Chiar daca e in coma stiu ca ma va auzii.
-Off, tocmai acum cand voiam sa iti declar tot ceea ce simt. De ce tocmai acum s-a intamplat asta cand m-am indragostit nebuneste de tine si speram ca si tu vei simtii ceva pentru mine. Poate ca asa a vrut cel de sus sa se intample. Asa a fost sa fie. De prima oara de cand te-am vazut, am simtit ca ai acel ceva ce ma va face sa te iubesc ca un nebun. Nu vreau sa te pierd si pe tine cum mi-am pierdut parintii. Acum esti singurul lucru care ma face fericit. Singura mea speranta... Te rog Doamne,te rog. Nu mi-o lua si pe ea...
Cateva lacrimi au inceput sa se joace pe obrazul meu cazand pe fata ei tocmai cand i-am lasat lasat un mic sarut pe frunte. Aud cum aparatul incepe sa scoata un sunet ciudat, iar ea isi deschide putin ochii.
-Rebe! Tip eu din rasputeri
Isi deschide ochii si ramane asa nespunand nimic.
-Doamne cat ma bucur ca ti-ai revenit. Spun si o iau in brate
-Dar tu cine esti? Ma indreaba ea sfioasa
-Oh,nu din nou..
Incep sa ii povestesc si vad cum memoria incepe sa ii revina
-Credeam ca o sa te pierd. Era numai din vina mea.. numai vina mea
-Shh, nu spune asta, imi zice ea punandu-si degetul aratator pe buzele mele
Incepem sa ne apropiem din ce in ce mai mult unul de celalalt si ramanem asa pret de cateva secunde, pana ce buzele noastre incep sa se atinga. Ii cercetam cu atentie fiecare coltisor, sperand ca sarutul nostru sa nu se mai termine vreodata,insa acesta a fost intrerupt in momentul in care cineva a intarat pe usa. Erau Marta si Ema
-Fata mea. Striga si incepe sa planga
O strange puternic in brate pana cand un scancet se aude din gura ei.
-Imi cer scuze, nu am vrut, spune ea departandu-se
-Stiam ca o sa te faci bine. Doar puternica mea nu renunta asa de usor la lupta pentru viata.
Usa se deschide din nou,iar doctorul ne sfatuieste sa o lasam sa se odihneasca dupa tot ce s-a intamplat. O intreb daca ii este foame iar aceasta da din cap in semn ca nu.
-Ar fii bine sa va odihniti si voi, sa va duceti acasa. Spune ea in momentul in care iesim.
Toti iesim din salon cu lacrimi in ochi in speranta ca totul va decurge bine si in zilele viitoare pana o externeaza.
-Eu ma duc pana acasa sa ii mai iai cateva haine si ceva de mancare pentru ea si noi,spune Ema iar noi suntem de acord.
Din perspectiva Rebecai:
A trecut ceva de cand nu am mai fost la liceu, dar nu ii duc dorul daca Zack e langa mine. Trebuie sa ma fac bine cat de repede posibil deoarece mai e putin si o sa vine sfarsitul anului. In sfarsit termin liceul. Sarutul de mai devreme a fost mirific, imi doream de atata timp sa ii simt buzele alea carnoase, sa simt ca e al meu.