Summer Love❤

12.Accident

Cand am ajuns la spital am rugat- o pe Ema sa o sune neaparat pe mama ei. Vad cum Rebecca e scoasa din abulanta si bagata imediat in operatie. Toti ne plimbam pe holurile spitalului in asteptarea mamei ei. Abia asteptam sa o cunosc dar nu in circumstantele astea. Oare e tot asa frumoasa ca ea? INtr-un sfarsit ajunge si ea, iar Ema fuge si o ia in brate. A trecut deja o jumatate de ora de cand e in operatie.

-Unde e fata mea? suspina ea

- E in operatie o lamuresc eu.

-Eu sunt Marta, imi spune mama ei
-Sunt incantat sa va cunosc... spun eu trist
Un doctor iese din sala si se indreapta spre noi.
-Buna ziua! Sunteti familia fete din operatie?
-Da raspundem noi
-Sunt slabe sanse de a mai fi salvata, a pierdut foarte mult sange, iar lovitura la cap a fost aproape fatala. Va mai dura ceva timp operatia si va vom da vesti dupa aceea, ceilalti doctori fac tot posibilul de a o salva.
-Fata mea....! Striga Marta cand doctorul a dat sa plece
Din perspectiva Rebeccai:
Ce se intampla cu mine?Unde sunt? Eu trebuia sa fiu la liceu acum. Unde sunt restul? Zack Ema Louis? De ce sunt oameni astia langa corpul meu?
-Buna ziua! Imi puteti spune ce se intampla?
De ce nimeni nu ma baga in seama? Ies pe hol si il vad pe Zack langa mama amandoi plangand. Oare de ce plang?
-Cum s-a intamplat o asemenea nenorocire il intreaba mama pe Zack
Despre ce nenorocire e vorba? Ma tot intrb eu
-Fata mea trebuia sa fie la scoala acum nu pe patul de operatie.
Dar eu sunt aici nu ma vedeti? Dupa o multime de eforturi de a ma face vazuta ma indrept din nou in sala de operatie unde imi vad corpul resuscitat de doctori.
-E prea rau nu o mai putem salva tipa unul din doctori
Din perspectiva lui Zack:
Operatia s-a terminat iar Rebeca a fost dusa in alta sala. Ma asez langa ea pentru cateva minute deoarece atat mi-au permis doctorii. Marta a lesinat, iar Ema sta langa ea acum. Louis a plecat sa ne ia ceva de mancare. Eu stau ingrijorat in speranta ca isi va revenii si ea si mama ei. Doamne daca acum s-ar trezi i-as marturisi tot ce simt,macar mi-as lua o piatra de pe inima. De ce am lasat-o sa plece singura? DE CE? Incep din nou sa ma invinovatesc. Daca o convingeam sa mearga cu mine cu masina era totul bine acum. Telefonul suna.
-Da ce vrei si tu acum?
-Nimic voiam sa vad ce faci. Imi spune Bella
-Sunt la spital acum nu pot sa vorbesc.
-Aaa dar ce s-a intamplat? Intreaba ea
-Rebeca a fost implicata intr-un accident
-Imi pare rau.
- Vorbim altadata. Ii spun eu si inchid
Numai de ea nu aveam eu chef acum.
-Domnule Zack timpul a expirat va rugam sa parasiti camera si sa lasati pacientul linistit
Ies iar pe hol dau de Ema care si ea a fost nevoita sa iasa din salonul in care se afla Marta.
-Cum e Rebeca?
-Cum sa fie. Respira cu ajutorul aparatelor si e inca in coma
Orele trec iar rabdarea noastra dispare. Marta si-a mai revenit a mancat ceva si acum se odihneste.
-Ar fii mai bine sa te duci si tu acasa. Ii spun eu Emei. E 2 dimineata. Maine ai liceu
-Nu imi pasa raman aici cu voi.
-Cum zici tu. Ii raspund eu.
Toata noaptea am stat sa ma plimb pe holurile spitalului.
In dimineata urmatoare am avut permisiunea sa o vedem pe Rebeca. Cand am intrat in salon doctorul era deja acolo.
-Cum se mai simte? Intrebam noi ingrijorati
-Deocamdata nu va putem spune nimic sigur va vom tine la curent cu starea ei.