Când persoana iubită vine să te îmbrățișeze, ăla e un moment bun să o iei și tu in brațe, nu să continui să te uiti la ecranul monitorului sau telefonului.
Da, lucruri elementare pe care le stim cu totii și totuși nu le aplicăm mai niciunul. Avem timp și după film să ne ținem în brațe. Avem timp altă dată să reparăm greșeala așa că putem să o tot repetăm. Ne mințim constant că avem timp și mai încolo să ii răspundem iubirii...de parca ea ar sta linistită așa, pentru o eternitate, între noi, așteptând momentul în care considerăm că venit și timpul ei.
Da, poate avem timp, dar ce facem cu el? Ce facem cu timpul de acum pe care il petrecem doar âmanând? Ce facem cu timpul pe care il investim în mângâieri oferite altora, care ne mângâie la rândul lor, doar ego-ul și nu și sufletul?
