Ar trebui să ne gândim mai mult la ce ne dorim de la oameni, de la viaţă, de la relaţii. Pentru că se întâmplă ca cei pe care îi iubim, cei de la care ne dorim să primim fericire, să fie exact cei care ne lasă cu sufletul gol, cei care ne oferă nefericiea. Unii oameni te seacă pe interior, dar fără să îşi dorească asta. O fac pentru că nu îţi oferă nimic, decât promisiuni şi aşteptări, dar şe aşteaptă să primească totul înapoi. Unele relaţii nu te mai conduc nicăieri, dar alegi să trăieşti în continuare la umbra lor de dragul amintirilor frumoase pe care ţi le-au oferit cândva. Uneori, viaţa refuză să îţi dea ce meriţi să primeşti, dar trebuie doar să aştepţi şi să lupţi pentru visurile tale. Primim întotdeauna ce merităm, deşi nu chiar atunci când ne-am dori.
Ar trebui să ne întrebăm mai des dacă suntem fericiţi cu ce avem. Uneori trebuie să renunţăm la oamenii şi lucrurile care ne fac nefericiţi pentru a-i face loc adevăratei fericiri. Uneori trebuie doar să face un amărât de pas spre schimbare pentru ca totul să se pună în mişcare din nou. Numai că acel pas amărât se face greu, după multe îndoieli şi frământări. Acel pas amărât doare de foarte multe ori. Dar aşa devenim puternici, făcând paşi mici spre fericire. Aşa devenim oameni mai frumoşi, riscând să căpătăm dureri de suflet pentru a cunoaşte mai apoi fericirea.
Ar trebui să ne gândim mai mult la ce ne dorim de la oameni, de la viaţă, de la relaţii. Ar trebui să ne întrebăm mai des dacă suntem fericiţi cu ce avem. Uneori trebuie să renunţăm la oamenii şi lucrurile care ne fac nefericiţi pentru a-i face loc adevăratei fericiri. Uneori, pentru a fi fericiţi trebuie să renunţăm... La oameni. La lucruri. La trecut. La speranţe deşarte. La tot ce ne făcea cândva fericiţi, iar acum doar... Ne doare.
