Nu încerca să obligi pe nimeni să rămână lângă tine. Nu poţi obliga oamenii să te iubească, nu îi poţi întoarce din drum atunci când sunt hotărâţi să plece şi nu poţi convinge pe nimeni că nu are motive să plece când de fapt crede că doar nu are motive să rămână. Şi... Nu are rost să alergi după cei care au ales deja să te lase în urmă, după cei care nici măcar nu privesc către tine sau după cei care nu sunt dispuşi să te aştepte.
Fiecare om care îţi calcă pragul sufletului are un scop... Un scop de care, poate, nici măcar nu e conştient. Unii ne învaţă lecţii de care avem nevoie mai târziu pentru a fi fericiţi. Alţii au câte ceva de învăţat la rândul lor. Viaţa are căi misterioase, ne aduce oameni în suflete, ne lasă să îi iubim mult, apoi ei aleg să plece, să rămână, să rănească, să iubescă, să fie imperfecţi şi frumoşi sau pur şi simplu să fie absenţi şi să ne rănească.
Unii vin pentru totdeauna şi nu vor să plece, dar nici tu nu vrei să îi alungi pentru că îţi fac bine. Te schimbă, dar într-un mod frumos. Alţii sunt în trecere. Vor să te cunoască mai bine, dar când dau de greu, când e nevoie să fie alături de tine, aleg să plece. Credeau că va fi uşor, dar nu e niciodată uşor cu oamenii greu de iubit, însă e al naibi de frumos alături de ei. E al naibi de bine să ai alături un om care să te preţuiască şi să te iubească atât cât meriţi.
Nu încerca să obligi pe nimeni să rămână lângă tine. Oamenii care intră în vieţile noastre au un scop. Unii ne învaţă lecţii, pe alţii îi învăţăm noi. Unii rămân pentru totdeauna, alţii sunt doar în trecere. Oamenii care trebuie să rămână, rămân fără să fie nevoie să îi rogi să o facă.
