Printul arogant

Capitolul 5

Rosalinda POV
Sunt asa speriata ,vreau doar sa o stiu ca e bine ,sa o strang in brate .
-Rosalinda Ramiro?!
-Da ?!
-Pe aici va rog .
Dylan ma tine strans de mana .
Nu stiu de ce a vrut sa vina cu mine dar sunt recunoscatoare .
-Ce cautam la morga ?! Intreb eu speriata
-Trebuie sa recunoasteti cadavrul
Nu am curajul sa ma uit dar ..trebuia sa stiu
Ma uit socata la ea ,era in acelas loc ,nemiscata .
Speram sa fie un cosmar dar nu era asa ,matusa mea ,fiinta cea mai draga pe lume murise .
-Nu..nu e posibil ,trezeste-te..Nu ma lasa ,te rog.. Zic eu incepand sa plang .
Lesin !nu mai puteam rezista ,am incercat sa fiu puternica dar nu pot .
Dylan POV
O iau in brate si la indemnul infirmierelor o duc intr-un salon .
Era epuizata ,avea si motive .
Vreau sa am grija de ea ,nu pentru ca mi-e mila de ea dar.. pur si simplu vreau sa fac acest lucru.
Deschide ochii .
Trecusera trei zile de cand era in aceasta stare .
Inmormantarea avusese deja loc ,bine ca nu a fost de fata .Probabil.nu ar fi rezistat sa vada asta.
Rosalinda POV
Deschid ochii .Nu stiu unde ma aflu .
Incet ,incet imi amintesc totul .
-Incerc sa ma ridic ,dar in zadar ,eram prea slabita sa o pot face .
Langa mine era el ,ce frumos era cand dormea .
Ma tinea de mana.
-Te-ai trezit ?
-Da ,vreau sa merg la matusa !
-Stai linistita ,esti destul de slabita .
O sa te duc eu acolo cand iti revii .
Matusa ta ,Rebeca e la usa ,vrei sa o chem ?
-Da
-Rosal... Draga mea .
-Matusa !nu am putut-o salva ...eu .
-Stiu ,draga mea ,stiu ...imi spune ,dupa care ma ia in brate .
Aproape fara sa vreau lacrimile imi curg iar pe fata .
As fi vrut ca acest lucru sa nu se fi intamplat dar unele lucruri nu pot fi evitate .
Trec cateva zile ,timp in care sunt externata .
Desi imi era foarte greu sa trec peste ,o aveam pe Rebeca. deci ..nu eram singura .
Eram la mormantul ei,ce mult imi mai lipsea .
Trebuia totusi sa fiu puternica si sa trec peste ,chiar daca era teribil de greu.