Măști și secrete (publicată)

Capitolul 1

Notă

Deoarece cartea este  publicată,  mai sunt postate doar primele 10 capitole.

******************************

  Zgomotul vibrant al al unui motor mă face să îmi întorc privirea spre parcarea liceului și ochii mi se măresc, surprinși. Glasul vesel al lui Kelsey se estompează treptat și îmi aud mai tare bătăile inimii decât vorbele ei.  

Sunt surprinsă să îl zăresc pe Brad prins într-o discuție aprinsă cu un motociclist și nu știu ce mă miră mai mult: faptul că Brad pare cu totul altă persoană decât de obicei sau necunoscutul al cărui chip nu reușesc să îl zăresc și care nu are ce căuta în incinta liceului privat.  

- Cine e tipul cu motor? întreabă Kelsey atunci când, văzând că nu mai sunt atentă la ea, îi observă și ea pe cei doi.

- Nu am nici cea mai mică idee! răspund fără să îmi întorc privirea spre ea și încercând să înțeleg sentimentul de agitație pe care îl simt în interiorul meu.

Ochii mi se fixează pe chipul lui Brad și aproape că mă încrunt când îi observ rânjetul arogant care îi transformă trăsăturile și cu care nu sunt obișnuită deloc. Părul blond îi este răvășit de desele treceri ale mâinilor prin el și întreaga lui atitudine este schimbată.

Uniforma obligatorie a liceului privat nu îi permite să pară prea serios, așa că încearcă să compenseze asta prin atitudine. Arată ca și cum ar dori să îl impresioneze pe cel de lângă el. Sau să arate... important. Îl cunosc de când eram doar de o șchioapă, dar niciodată nu l-am văzut comportându-se așa.

Însă, pe cât pare el de agitat, pe atât de calm este bărbatul care stă călare pe motorul uriaș, susținându-și echilibrul din picioare.

Privirea îmi este atrasă ca un magnet de personajul întunecat. Totul este negru la el. Motorul imens pe care șade atât de relaxat, hainele de piele, mănușile, cizmele, casca. Chiar și vizorul acesteia este fumuriu, ascunzând privirilor chipul pe care ceva inexplicabil mă face să îmi doresc să îl zăresc.

La fel de inexplicabil ca și tremurul interior pe care îl simt, de parcă întregul meu corp rezonează cu sunetul motorului. Sunt ușurată că am o carte în mâini, căci altfel sunt sigură că oricine mi-ar putea observa tremurul lor și înghit în sec atunci când am nevoie de toată concentrarea mea să mă opun tentației de a mă îndrepta spre cei doi.

Ca și cum ar simți privirea mea pe el, necunoscutul își întoarce brusc capul spre mine și... uit să mai respir. Deși nu pot să văd nimic din chipul lui, îi simt privirea. O simt efectiv cum mă măsoară, lăsând urme fierbinți pe piele și strâng cartea la pieptul meu într-un gest inutil căci, cu siguranță, nu mă poate proteja nici de necunoscut, nici de ceea ce simt.

- Nu înțeleg cum a putut intra ăla în curtea liceului! pufnește Kelsey indignată, făcându-mă să mă întorc spre ea.

- Ăla?

Prietena mea mă privește ușor ironică, apoi își dă ochii peste cap într-un mod teatral, necatadixind să-mi răspundă, știind că nu îmi place când se poartă așa. Îmi înghit reproșul și comentariul despre snobism, oftând ușor. Asta e Kelsey și nu cred că o mai pot schimba!

Sunetul motorului ambalat parcă înadins mă determină să îmi întorc din nou privirea spre ei și îmi țin iarăși respirația când îi observ pe cei doi privind spre noi.

Ceva îmi spune că subiectul discuției lor s-a schimbat. Brad nu pare mai liniștit acum, dar tensiunea pare să i se fi transmis și motociclistului.