Măști și secrete (publicată)

Capitolul 6

  Deși mă așteptam la o avalanșă de întrebări, întregul drum până acasă la mine îl parcurgem în liniște deplină.  

Wade, privind fix și încruntat prin parbrizul din fața lui.

Eu, încercând să-mi liniștesc bătăile agitate ale inimii și să îmi pun ordine în gânduri, să mă pregătesc pentru momentul în care va trebui să îi spun adevărul lui Wade.

Atunci când tremurul stomacului mi se mai liniștește puțin, nu pot să nu mă întreb de ce a trebuit să îl întâlnesc pe Maddox. Doar câteva săptămâni... Doar de atât mai era nevoie până când terminam liceul și aș fi fost plecată, lăsând totul în urma mea.

Și, dintr-o dată, realizez că tot zbuciumul meu este în zadar.

Tot fără să scoată vreun cuvânt, Wade mă conduce până în fața ușii de la intrare, în timp ce inima îmi bate atât de tare că îi aud bătăile în urechi, de parcă aș fi fugit kilometri întregi.

Arată frustrat și nervos, iar faptul că își îndeasă mâinile în buzunare îmi dovedește că nu mă înșel și că încearcă să se abțină să izbucnească.

— Din cauza lui te porți așa?

Privirea îmi fuge imediat spre ochii verzi atunci când aud întrebarea de care îmi era teamă și mi se pare că tot aerul din univers a dispărut. Deși nu a pomenit niciun nume, știu foarte bine la cine se referă.

Pentru o clipă, sunt tentată să mă prefac că nu știu despre ce vorbește, dar alung gândul imediat. Wade nu este prost, iar încercând să-l mint în continuare ar însemna de-a dreptul să îl jignesc. În plus, merită să știe adevărul. Îi sunt datoare măcar cu atât.

— Nici măcar nu îl cunosc, reușesc să spun cu greutate primul lucru la care mă gândesc.

Sprâncenele i se ridică a mirare și un pufnet scurt îi scapă printre buze atunci când nu neg acuzația.

— Mie mi s-a părut că vă cunoașteți suficient de bine!

Deci a văzut totul! Inima mi se strânge într-un mod dureros când mă gândesc că l-am făcut să sufere chiar dacă nu mi-am dorit asta.

— Wade..., încerc să îi explic, însă ridică o mână făcându-mi semn să tac și își clatină capul, refuzând să mă asculte.

— Nu am schimbat cu selecționerul ăla decât câteva cuvinte, stabilind o întânire pentru mâine și, în tot acel timp, nu mi-am luat nicio clipă privirea de pe tine. Am fost la un pas să vin să îl pocnesc pe tip, crezând că este doar unul care s-a legat de tine. Dar m-am oprit. Tu m-ai oprit. Felul în care îl priveai...

Se oprește brusc în timp ce ochii lui îmi cutreieră chipul de parcă ar încerca să deslușească un mister, apoi clatină nedumerit din cap.

— La mine nu te-ai uitat niciodată așa, nici chiar la început..., adaugă inspirând adânc și eliberând apoi aerul într-un oftat.

Parcă ceva se rupe în mine atunci când îi zăresc tristețea din privire, iar greutatea ce-mi apasă pieptul devine și mai mare.

Poate că Maddox a reușit să mă răvășească într-un mod în care nimeni nu a mai reușit dar, totodată, îi dau și dreptate. Instinctul îmi spune să stau departe de el, în ciuda atracției puternice pe care o simt.

— Nu contează cum m-am uitat! încep să spun rar, căutându-mi cuvintele, apoi totul începe să curgă ca și cum un baraj s-ar fi spart. Wade, nu l-am văzut decât de două ori în viața mea, astăzi seară fiind a doua oară. Am schimbat doar câteva cuvinte și atât! Îmi pare rău dacă te-am rănit, nu am dorit nicio clipă să fac asta, dar nu este ceva ce am plănuit!