'Nu mai plange Cassie
Nu te mai purta ca un copil mic, când tu nu eşti aşa!
Pe cine încerci să păcăleşti?
Esti doar o fată naivă care habar n-are în ce s-a băgat'-Daca te mai misti nu am cum sa iti schimb bandajul, asa ca stai locului! imi zice din nou din nou Alex, care se chinuie sa-mi dea jos bandajele de la genunchi si sa-mi puna altele.
Dar eu continuam sa scancesc, ma durea incredibil de tare si cand ma gandeam ca urma cel de pe brat.
-Tot nu inteleg cum s-a intamplat asta.
-Ti-am explicat de o mie si una de ori, Alex!
-Nu stiu ce a fost in capul lui Jeff cand te-a adus acolo, sau mai ales cand te-a lasat singura.
-Nu stiu si nici nu-mi pasa, eu doar vreau sa plec de aici!
-Usor de zis, greu de facut!
N-am mai zis nimic, doar imi plimbam ochii prin camera, ma uitam la Alex care statea in genunchi langa pat si imi schimba bandajele.
-Am terminat la stangul, acum fii atenta, la dreptul ai o lovitura urata, deci o sa doara mai tare cand iti dau asta jos, asa ca incerca sa stai nemiscata!
N-am zis nimic, dar am dat din cap aprobator, iar Alex a tras incet de bansaj. Mi-am smucit piciorul din mana lui fara sa vreau cand am simtit durerea, am privit bandajul plin de sange. Am inceput sa plang si mai tare.
-Ti-am spus sa nu te misti, imi pare rau! Inainte sa apuc sa mai zic ceva, m-am trezit intr-o imbratisare mare, i-am raspuns imediat, mi-au lipsit imbratisarile calde. Mi-am lasat capul pe umarul lui, si-am incercat sa-mi stapanesc lacrimile. Mi-a dat drumul lent. Cu ambele maini pe umerii mei, incercand sa nu-mi atinga rana, m-a privit cu acei ochi verzi, aproape cei mai frumosi ochi pe care i-am vazut, mi-a zambit calm si s-a aplecat sa-si termine treaba.
Era concentrat pe ceea ce facea, mi-a legat in jurul genunchiului un fel de fasa, inainte sa stranga a ridicat privire si mi-a zambit coltul gurii, apoi a strans tare incat am scancit iar de durere in timp ce strangeam in maini cearsaful de pe pat.
CITEȘTI
Seductie criminala: Jeff the Killer
Fanfic-L-ai omorat? -Nu, normal ca nu, nu sunt o criminala! -La fel ca mine, asa-i? Ma privea cu cei mai frumosi ochi, printre firele de par ce-i atarnau pe fata palida. -Da! i-am raspuns fara tragere de inima, privindu-l fix in ochii albastri.