Seductie criminala: Jeff the Killer

Capitolul 11

*Perspectiva lui Cassie*

-Nu, nu si iarăşi nu!

-Nu te-am întrebat, asta a foat un ordin, ţi-e clar? Adam se uira la mine prin oglina retrovizoare in timp ce conducea masina.

-Vreau să cobor! Opreşte!

-Ascultă Cassie nu suntem prosti să te lăsăm nesupravegheata! îmi spune Evan, întorcându-si puțin capul spre mine.

-Dar am să vă încurc!

-Ştim deja! spuse Adam cu ochii la drum.

Şansele mele de-a ieşi din situaţia asta sunt egale cu zero.
E bine că se asteaptu să-i încurc.

După câteva zile de căutări, băieţii spun că şi-au dat seama unde este Jeff. Deşi nu prea cred că ştiu nici ei unde merg, plus că era deja noapte, nicio maşină nu mai merge la ora asta.

Mi-am lăsat capul încet pe geam, încercând să pun cap la cap tot ce se întâmplă si tot ce se va întâmpla:

Încă nu pot sa-mi dau seama ce caut aici, de ce m-a luat pe mine si nu pe altcineva. Jeff era doar un copil, de umerii căruia atârnau prea multe îndatoriri. Nici un adult in toată firea nu s-ar fi descurcat. Cu toate asta Jeff m-a salvat de multe ori, dar tot din vina lui ajungeam în asemenea situaţii.
Însă nu am putut să-mi deschi ochii si să văd că Jeff chiar ţine la mine, i-am văzut doar părţile rele, dacă dai la o parte toate astea el chiar este un băiat bun, trebuia doar să privesc in spatele ochiilor albaştrii, acoperiţi cu firele subtiri ale părului negru. Cu ignoranta mea m-am certat si cu Ashley.
Spunând toate astea îmi dau seama că simt ceva pentru Jeff, deşi, încă nu ştiu dacă e de bine sau de rău.
Mi-aş dori să fiu in faţă părinţilor mei şi să-i întreb ce ar trebui să fac acum. Să decida ei pentru mine, aşa cum făceau mereu. Să-mi spună că Jeff e o 'influenţa proastă', că nu am voie să mă indragostesc de vocea şi mişcările lui.
In ce m-am băgat?

Am simţit cum o lacrimă mi se scurge lent pe obrazul rece.

Am fost zgâlţâită când Adam a apăsat frână. Am oprit pe marginea drumului, lângă o pădure.

-Conducem de prea mult timp, haide afară! mi-a făcut Evan semn cu mâna în timp ce ieşea din maşina.

-Unde suntem? întreb în timp ce merg spre ei cu mâinile încrucişate din cauza frigului si a vântului ce-mi ciufulea părul.

Adam a ezitat să răspundă si s-a îndepărtat de noi cu nasul telefonul.