Budoire

Capitolul unu.

Aerul îmbâcsit cu miros de tutun şi alcool al camerei mă sufocă, deschid uşa balconului şi las ca aerul rece să mă învăluie. Venirea nopţii mă deprimă. Observ cum fumul se împrăştie şi îmi lasă un gust amar, dar plăcut. Luna mă priveşte tristă, mă priveşte în adâncul sufletului şi îmi comunică toată durerea pe care o poartă. Nu pot să mai stau aici, devin din nou melancolic şi este frustrant. Îmi iau geaca, caietul, un creion şi plec. Merg pe străzi parcă necunoscute care păstrează tristeţea oamenilor care le parcurg. Ajung într-un parc şi mă aşez pe o bancă, privesc pentru câteva minute în jurul meu, iar pe o bancă puţin îndepărtată se aşează ea. Este frumoasă, dar pare tristă. Părul ei castaniu îi este adus pe faţă de vântul care adie uşor. Încep să o desenez, nu o pot observa foarte bine, dar din câte pot vedea cu ajutorul felinarului care este aţintit chiar spre ea, trăsăturile feţei îi sunt fine, lacrimile îi curg pe obraji. Plânge, parcă îi pot vedea durerea din privire. Desenez fiecare detaliu pe care il pot observa, ochii verzi, inundaţi de lacrimi, sunt cei mai frumoşi ochi pe care i-am văzut vreodată, este atâta puritate în ei încât ai putea spune că nu ştiu să privească altfel decât cu dragoste. Trupul său firav este atins de frig şi ea se înconjoară cu mâinile pentru a încerca să se încălzească. Nu m-a observat, nici nu vreau să o facă. Eu sunt o persoană oribilă, nu aş suporta să fiu privit de nişte ochi atât de frumoşi . Mai rămâne acolo pentru câteva minute plângând, după care pleacă. Îmi pare rău că a plecat, aş fi putut sta acolo pentru o eternitate să o privesc, să o desenez. În tot acest timp am pictat doar lucruri triste, macabre, ea îmi aduce aminte de vechiul eu, de cel din trecut, de persoana fericită care am fost cândva. Îmi dispare totul din minte la auzirea soneriei telefonului. Îl scot plisctisit din buzunar şi răspund.
-Isaac, ce faci, amice?

-Hei Jonathan, mă plimbam şi chiar nu voiam să fiu deranjat. Tu ce faci? Îl întreb eu la fel de plictisit ca de obicei.
-Sunt la o petrecere şi m-am gândit să te chem şi pe tine, e foarte tare, jur!
-Nu voi veni, ţi-am spus chiar nu voiam să fiu deranjat.
-Parcă eşti un adolescent care e pe cale să îşi taie venele.

-Cine a organizat petrecerea?

-Idiotul de Billie, deşi nu îmi vine nici mie să cred, este o petrecere chiar reuşită.

-Sunt curios, deci voi veni, dar sunt pe jos şi trebuie să vi după mine.
-Unde eşti? Mă întreabă acesta şi îmi dau seama că nu este suficient de beat pentru că nu mi-a spus că vine într-un minut după mine cu avionul său privat.
-În parcul central.
-Sunt în faţa parcului în zece minute, aşteaptă-mă acolo.
-Să nu întârzii.
Jonathan este genul de persoană pentru care distracţia este pe primul loc. Îmi este alături când am nevoie, mă ajută să ies din rutină şi îl apreciez pentru simplu fapt că încearcă. Îl cunosc de ani buni şi am încredere în el, este un prieten de suflet pentru mine, chiar dacă este puţin cretin, iar când bea crede că se află pe cine ştie ce planetă, iar el este un extraterestru. Acesta a ajuns în faţa parcului în mai puţin de zece minute si după cum spuneam, nu a băut suficient.
-Dar parcă te-ai mai schimbat de ultima oară de când te-am văzut, ai mai prins puţină culoare în obrăjorii aceştia dolofani. Spune el şi mă prinde de obrazul stâng şi face precum o bătrânică care vede un copil de cinci-şase ani.
-Glumeţ ca întotdeauna, acum haide odată la petrecerea aia, chiar am nevoie de ceva de băut.
-Imediat ajungem, observ că eşti nerăbdător. Spune acesta râzând uşor.
-Da, într-adevăr, nu mai pot de nerăbdare.
Odată intrat în încăpere mirosul de alcool aproape că mă dărâma, iar mirosul tinerilor care se pare că sunt prea energici îmi dă o senzaţie de vomă. Mă apropii de masa unde sunt băuturile şi îmi iau o sticlă de Dewar's şi încep să beau, poate dacă mă ameţesc puţin nu mai simt acest miros aproape insuportabil. Aprind ţigară după ţigară, iar după ce simt că m-am încălzit mă îndrept spre locul care este numit ring de dans şi observ o blondină mai beată ca mine care dansează singură. O prind uşor de talie, iar aceasta zâmbeşte şi începe să îşi mişte corpul provocator. Se întoarce şi mă cuprinde într-un sărut incitant, parcă spunându-mi să plecăm de acolo într-un loc unde să fim doar noi doi. Îi răspund la sărut, iar apoi o trag după mine şi ieşim afară din încăpere.
-Frumuşelule, ce vrei să facem? Spune aceasta clătinându-se dintr-o parte în alta.

-Nimic din ce tu nu ai vrea. Îi răspund eu, iar aceasta îmi zâmbeşte din nou, dar de data aceasta puţin pervers. Nu vreau să profit de starea ei, dacă ea îşi doreşte să nu se întâmple nimic, nu se va întâmpla.

-Locuieşti departe?
-Îmi voi ruga prietenul să îmi împrumute maşina, iar într-o clipită vom fi la mine acasă.
-Grăbeşte-te, te aştept aici. Spune ea aşezându-se pe o treaptă a casei.
Intru din nou în încăpere şi îl caut pe Jonathan, iar când îl văd încerc să îl scot din ghearele unei brunete care pare că nu se mai satură de el.
-Omule, tipa este o partida bună. Ce te-a apucat? Mă întreabă acesta puţin enervat de faptul că l-am luat din braţele brunetei.
-Da-mi te rog cheile maşinii, partida mea bună mă aşteaptă afară.
-Ooo, aşa mai discutăm. Nu îţi face griji, găsesc eu pe cineva să mă ducă acasă, îmi dai cheile mâine, distrează-te.
-Mulţumesc!
Acesta îmi înmânează cheile şi se întoarce înapoi la tipa ale cărei tocuri erau imense, iar la cât era de beată nu cred că va reuşi să îşi ţină prea mult echilibrul.
Când ies o ajut pe blondă să se ridice şi ne îndreptăm împreună spre maşină. Tot drumul aceasta a continuat să bea şi să râdă. Când am coborât am fost surprins de faptul că încă se ţine bine pe picioare. Îmi caut cheile prin buzunar şi deschid grăbit uşa. După ce am intrat o închid la loc, iar apoi o ridic pe aceasta în braţe şi o lipesc cu spatele de peretele rece, iar ea trasare uşor şi mă muşcă de buza inferioară. Îi mângâi corpul şi îi sărut gâtul fără încetare. Mergem în dormitor unde o arunc pe pat, iar aceasta îmi zâmbeşte şi se sprinjină în coate lăsându-şi capul pe spate. Eu mă pun deasupra ei şi încep să o dezbrac, când este goală încep să îi sărut trupul gol şi fierbinte. După puţin timp aceasta se fixează deasupra mea şi începe să facă mişcări de sus-jos. Respirăm tot mai sacadat, iar eu o ţin de şolduri pentru a o ajuta să grăbească mişcarea. Scapă gemete necontrolate, îşi lasă capul pe spate şi se prinde uşor de sâni muscându-şi buza de jos. Dintr-o mişcare ajung să o domin, ea fiind acum dedesubt. O pătrund rapid, iar când intru brusc şi adânc, aceasta geme atât de tare încât îmi dă o senzaţie de mândrie. Sexul este o artă, o artă vulgară. Sunt un ticălos, îmi place să o văd atât de neajutorată, să o văd că nu are controlul asupra situaţiei, pot să fac ce vreau, o pot manipula în orice fel doresc. Nu simt nimic pentru ea, suntem doar doi străini care au parte de momente de plăcere. Cădem amândoi frânţi şi ne pierdem în lenjeria moale a patului.

-Ai o ţigară? Mă întreabă aceasta sprijinindu-se cu spatele de tăblia patului, în timp ce îşi acoperă sânii cu cearşaful murdar din cauza minunatului nostru joc al dominaţiei. Mă ridic şi îmi iau blugii de unde scot pachetul de ţigări şi il dau.

-Mulţumesc. Spune ea şi îşi aprinde ţigara. O urmez, făcând şi eu acelaşi lucru.
-Dar, cum de eşti singur? Mă întreabă văzând că eu nu am de gând să scot vreun cuvânt.
-Noi oamenii, suntem în general singuri. Nu mereu, dar în viaţa fiecăruia sunt momente de singurătate, deci de ce te întrebi de ce sunt singur?

-Nu ştiu, eram doar curioasă. Îmi place felul tău de a fi.

-Îmi pare rău, dacă am avut împreună o partidă de sex asta nu înseamnă că şti ce fel de persoană sunt. Spun eu trăgând cu poftă din ţigară.
-Exact, din această partida mi-am putut da seama. Eşti sălbatic, dar pasiunea este prezentă mereu, chiar dacă sunt doar o necunoscută. Ai nevoie de iubire, se observă foarte uşor acest lucru.

-Chiar nu am nevoie de păreri despre cum sunt eu în timp ce fac sex. Acum, dacă nu ai cu ce să mergi acasă te-aş ruga să te pui să dormi, iar mâine dimineaţă te voi conduce eu.

-Bine, chiar îmi pare rău dacă ceea ce ţi-am spus te-a deranjat. Noapte bună.
Nu îi mai răspund, iar aceasta îşi stinge ţigara şi se întoarce cu spatele la mine. Eu îmi mai aprind încă una şi mă afund în gândurile mele. Oare chiar are dreptate? Am devenit atât de rece, atât de indiferent faţă de ceea ce mă înconjoară doar pentru că am nevoie de iubire? Nu am fost deloc pasional, după cum spuneam sexul este o artă vulgară, iar eu nu mă gândesc la pasiune mai ales când este făcut cu o persoană oarecare. Dacă ar fi cu persoană potrivită, vulgaritatea şi pasiunea s-ar contopi minunat de bine. Decid să merg să îmi fac un duş pentru a-mi reveni, după care mă pun să dorm.