Budoire

Capitolul doi.

M-am trezit acompaniat de muzica compusă de picurii de ploaie ai lunii octombrie care imi mângaiau pervazul. Blonda de lângă mine incă nu s-a trezit, acum o pot observa mai bine deoarece alcoolul nu îmi mai dansează în sânge. Are trăsăturile fine, iar tenul ii este palid. Este slăbuţă, dar sânii îi sunt voluptuoşi. Este o femeie frumoasă, nu o pot numi josnică, cum probabil mulţi barbaţi ar numi-o. Ceea ce a făcut aseară nu o poate descrie ca fiind o femeie josnică, si nu, nu vreau să spun că sunt de acord ca o femeie să se culce cu cine apucă, dar în ciuda faptului că era beată s-a observat clar că a fost vorba şi de plăcere. Nu cred ca am putut descrie vreodată o femeie ca fiind ușoară, nu merită, sunt delicate, frumoase, pot face lucrurile cu o tandrețe pe care noi nu o avem, până şi în sexul cu un necunoscut este prezentă... Mă ridic din pat şi merg să pregătesc cafeaua. Imediat ce este gata, papilele mele gustative ţipă de plăcere. Gustul amărui al acesteia şi cel al ţigării sunt minunate împreună. Aud paşi uşori care se apropie de mine, iar imediat după, îmi apare în câmpul vizual blonda care mi-a dăruit o noapte frumoasă. Observ că pielea ei este atinsă doar de lenjeria intimă.
-Bună dimineaţa. Spune aceasta puţin ruşinată în timp ce işi dă o şuviţă blondă după ureche.
-Bună dimineaţa, blondino.
-Îmi pare rău, probabil că încă nu ţi-am spus cum mă cheamă. Mă numesc Claire.
-Încântat de cunoştinţă, frumoasă Claire. Eu sunt Issac.
-Îmi pare bine, sinceră să fiu, nu am mai întâlnit un bărbat ca tine.
-Ce anume vrei să spui?
-De obicei toţi barbaţii cu care mă culc, mă desconsideră, nu se gândesc că eu le-am oferit plăcere, o facem şi apoi plecăm. Nu m-a complimentat nimeni într-un alt fel decât pervers.
-Îmi pare totuşi bine că ai ajuns la concluzia că nu toţi suntem la fel, iar dacă a fost un compliment, îţi mulţumesc.
-Eu ar trebui să plec, bunica mea este singură și îmi este teamă să nu se simtă rău.
-Bunica ta este cumva bolnavă?
-Da, se află în ultimul stadiu de cancer pulmonar. Observ cum privirea începe să i se întristeze în timp ce vorbeşte despre boala bunicii sale.
-Îmi pare rău, ai nevoie de ajutor?
-Dacă te referi la bani, nu mulţumesc, nu am nevoie de mila nimănui. Spune aceasta cu o uşoară urmă de nervozitate în voce.
-Ai înţeles complet greşit, nu vreau să crezi că am spus asta pentru a părea superior, doar că înţeleg situaţia prin care treci.
-Voi merge să mă îmbrac, mulţumesc totuşi pentru modul frumos în care te comporţi cu mine.
În timp ce aceasta se îmbracă, fac şi eu acelaşi lucru. Am ieşit din casă îndreptându-ne spre maşină. Drumul a fost tăcut, iar ea nu statea la foarte mare distanţă de casa mea.
-Îţi mulţumesc că m-ai adus. Eşti un bărbat minunat, Isaac. Meriţi tot ce este mai bun, ai grijă de tine.
-Şi tu eşti o femeie minunată! Nu lăsa pe nimeni să te calce în picioare. Sper ca bunica ta să se simtă bine, iar dacă ai nevoie de ajutor, şti unde locuiesc.
După ce Claire a intrat, eu am decis să merg acasă pentru a-mi lua caietul şi creionul, aveam nevoie de linişte. Spre norocul meu ploaia s-a oprit. După ce am parcurs câteva străzi, m-am rezemat de un gard care se afla într-o parte mai retrasă a oraşului. Am început să desenez copacul care se afla în faţa mea, frunzele aproape inexistente erau ruginii, iar picurii ploii se odihneau pe ele. Este un peisaj trist. Poate dramatizez eu cam mult, dar în mintea mea totul este trist şi având în vedere faptul că nu am suficient curaj să o spun cu voce tare, descriu aceste sentimente pe foi... După ce finalizez desenul mă îndrept spre casă, iar pe drum ploaia începe să cadă din nou din cer. Iubesc ploaia, când plouă am impresia că cerul işi revarsă toată durerea. Observ mulţi oameni grăbiţi care nu vor să fie udaţi. Nu înteleg de ce îi sperie ploaia, nu face nimic rău. Spală păcatele noastre cu durerea ei, lăsând în urma sa mirosul acela parcă atât de curat şi de pur. Ajung acasă şi decid să fac puţină ordine, nu am nevoie să îmi angajez o menajeră, asa cum fac mulţi dintre barbaţii singuri, pot să am şi eu grijă de casa în care trăiesc. Imediat după ce termin, îmi pregătesc o supă şi un pireu cu piept de pui acompaniat de o salată. Mănânc până când simt că stomacul îmi ţipă să mă opresc deoarece nu mai poate. Strâng masa şi spăl vasele, iar apoi fumez o ţigară. La un moment dat devine frustrant să mănânc mereu singur, dar deja m-am obişnuit. Am o viaţă destul de monotonă, dar nici nu încerc să o schimb. Merg să imi fac un duş după care decid să ies să beau ceva. După ce termin cu duşul îmbrac o pereche de jeanşi negrii, o cămaşă de un albastru închis, iar pe deasupra o jacheta destul de groasă deoarece afară este frig. Merg într-un club, iar imediat ce tipul care stă în faţa intrării mă recunoaşte, îmi dă permisiunea sa intru. Păşesc hotărât în budoire şi îmi iau un pahar de tărie. Privesc domnişoarele încinse cum se sărută şi se mângâie între ele. O tipă mică de statură, creolă cu ochii căprui-verzui şi părul castaniu se aşează la mine în braţe. Nu îi pot vedea bine faţa deoarece poartă o mască care îi oferă un aer misterios. Începe să mă mângâie uşor, iar eu mă bucur de mirosul de vanilie pe care aceasta îl posedă. Îmi ia paharul din mână şi îl pune pe măsuţa de lângă noi, iar apoi işi aşează picioarele de o parte şi de alta a corpului meu. Îmi prinde faţa în mâinile sale micuţe şi îşi trece limba peste buzele mele, care acum au gust de alcool. Corpul său începe să se miște deasupra prietenului meu, care încet-încet incepe să se trezească. Îmi trec mâinile peste coastele ei, iar acum am impresia că acestea sunt o vioară la care eu îmi doresc să cânt într-una. Datorită mângâierilor mele deloc cuminţi simt cum aceasta începe să îmi tremure în braţe şi mici gemete îi scapă printre buzele roşii şi cărnoase. O altă damă se aşează lângă noi. Este roşcată, mult mai înaltă decât cea care stă în poala mea, iar aceasta are ochii de un albastru impecabil. Mă prinde într-un sărut sălbatic, iar apoi începe să îi sărute sânii prin decolteul generos, iar cu o mână îi frămantă vulgar fesele celei care pare că nu mai are mult si termină ceea ce nici măcar nu am început. Începe să își mişte corpul din ce în ce mai tare deasupra mea şi imediat după, tremură tot mai tare şi lasă să iasă la iveală un geamăt puternic de plăcere, iar apoi se prelinge ușor în braţele mele sărutându-şi prietena. Mă prind amândouă într-un sărut, limbile noastre jucând murdar.