The Challenge Destiny

Capitolul 19

După trei săptămâni

Vanessa P. O. V

Trei săptămâni. Atât a trecut de când Alexender nu mai este el. De când este Demon, lupul lui e la conducere.

Lipsește serile și ziua se antrenează non-stop. Nu mai este el. Îmi e dor de vechiul Alexander, cu mine dacă a scos o vorbă nici nu mă privește măcar și dacă mă vede mă ocolește.

Acum sunt în living cu mama sa. Alessandra este o femeie superbă inteligentă, foarte frumoasă și foarte puternică. În acest timp mi-a fost alături și m-a susținut necondiționat, mi-a explicat că nu Alexander este așa că Demon îl controlează.

-Și scumpo, dacă ai fi văzut ce față a făcut când m-a văzut în club.

Acum îmi povestea ce a făcut domnul Dark când a revăzut-o după 3 ani chiar în seara în care l-au conceput pe Alexander.

-Dar să vezi când s-a născut, Dark țin minte că atunci când mi s-a rupt apa era așa de zăpăcit și când l-a ținut prima oară în brațe îi era atât de frică. Era foarte amuzant să vezi un tiran fiindu-i frică de un ghemotoc mic.

-Aș fi vrut și eu... Însă nu am mai putut continua deoarece un geamăt se aude și ne atrage atenția.

În living stătea chiar Alexander-Demon cu o blondă, înaltă, sili constă în brațe sărutându-se, pe dracu sărut că aproape ș-o trăgea în fața noastră.

Inima mi se rupe, simt lacrimile cum aluneca pe obraji, dar le șterg repede pe buze apărându-mi cel mai fals zâmbet posibil.

-Mamă ți-o prezint pe luna mea, Tiffany. Spune el și se uită cu scârbă la mine.

Acum chiar nu mai pot, izbucnesc in plâns, alergând spre dormitorul "nostru".

Ușa se trântește de perete si pe ea intră Alexander cu acea Tiffany, care se uită cu ură la mine.

-De azi înainte nu mai ai ce căuta aici. Aici este camera mea și a lui Tiffany. Spune el și începe să îmi strângă hainele, aruncându-le pe fereastră.

După care înaintează spre pat, mă ia de mâna și mă trage afară din cameră aruncându-mă pe hol.

-Alex, nu face asta. Te implor, nu îmi face asta, te iubesc și știu că și tu mă iubești. Țip dând cu pumni în ușă.

-Nu mai are rost scumpo, nu mai poți schimba nimic. Trebuie să aștepți până se va reîntoarce Alexander. Hai vei dormi în camera de oaspeți, până atunci. Spune ea și mă ia în brațe plecând spre camera de oaspeți.

-De ce face asta? O întreb pe Alessandra imediat ce intrăm in cameră.

-Pentru a te ține la distanță, pentru a nu păți nimic. Ca dușmani lui să creadă ce te-a respins. Îmi mărturisește ea cu o privire tristă și puțin indignata.

-Dar îmi face rău. Spun izbucnesc în plâns.

-Și pe el îl doare, dar știe că trebuie să facă asta, că trebuie să te protejeze, chiar dacă prețul este toată ura ta. Îmi mărturisește ea.

-Decât să mor fără el, m-ai bine mor cu el. Îi mărturisesc eu.

-Vrei să îți povestesc toată povestea mea de dragoste cu Dark? Mă întreabă și pot vedea în ochi ei acea iubire.

-Da. Chiar aș vrea. Îi mărturisesc eu veselă, chiar vreau să știu. (Vreau să vă anunț că o să schimb puțin povestea... Pentru că de astăzi o să editez primul volum)

-împlinisem deabia 16 ani, ai mei au făcut o petrecere. Acolo l-am întâlnit pe el... Atunci am făcut pentru prima oară dragoste și tot atunci am rămas însărcinată... Doar că din păcate am pierdut sarcina după aproximativ 2 luni. Am fugit de acasă și timp de 3 ani am dispărut. M-am împrietenit cu un vampir.

-Doamne. Spun uimită, prin câte a putut să treacă, iar ea să îl iubească încă pe domnul Dark.

-Da, dar viața mea nu este plictisitoare. Spune și chicotim.

-Așa este. Spun și casc.

-La somn cu tine. Îmi spune și mă învelește, după care iese din cameră.

Ochi mi se închid încet și somnul mă trage în lumea viselor. Unde pot să fiu din nou cu Alexander al meu, cu cel pe care îl iubesc.

Alexander P. O. V

Nu pot să cred că Demon m-a închis în mintea mea. Nu mai pot comunica cu el și trebuie neapărat să ies de aici și să o strâng în brațe să o sărut și să o fac a mea.

Dar trebuie mai întâi să o împac pentru că idiotul ăla a adus-o pe curva de Tiffany și a și făcut-o viitoare lună.

Nu pot să fac nimic și mă doare inima să știu că poate acum micuța mea plânge și suferă și asta doar din vina mea, pentru că am ascultat de Demon.

Alessandra P. O. V

Sărăcuța, știu că o doare chiar dacă cu arată o simt, îi simt tristețea.

Nu înțeleg de ce face asta Demon o poate apăra și dacă nu o dă la o parte, nu îl înțeleg. Lupii interiori iubesc atât de mult sufletul pereche decât pe el. Nu îl înțeleg.

Demon P. O. V

-Iubitule hai înăuntru. Pițigăiata voce a lui Tiffany mă striga din dormitor.

-Imediat. O mint eu și jur că mă simt mai bine.

Inima mă doare atât de tare, nu o vreau pe Tiffeny eu o vreau pe Vanessa, dar acum sigur mă urăște și nu o condamn pentru că și eu mă urăsc.

Intru in cameră și imediat curva îmi sare în brațe și mă sărută. Mă las purtat de val și nu îmi dau seama când ajung dezbrăcat și în ea.

Mă mișc cu putere și viteză în timp ce ea țipă de placere, mă simt ca ultimul jegos. Aici ar fi trebuit să fie ea, nu curva de Tiffany.

Nu știu dacă o să mi-o iert vreodată. Ies din ea și mă trântesc în pat. Somnul mă fură și mă trimite in lumea viselor unde pot să fiu alături de ea.