The Challenge Destiny

Capitolul 35

Vanessa P. O. V

-Alex, de ce nu vrei să înțelegi. Nu mai vreau să mai aud de tine. Înțelege, vreau să mă lași în pace. Chiar dacă nu simt asta, trebuie să îl îndepărtez pentru că iubirea o să ne distrugă.

-Nessa, iubito, te rog te iu... Însă telefonul îl oprește.

Cinci minute întregi privește în gol și dor îngâna un ,, Da" șoptit.

-Vanessa, au găsit-o. Au găsit-o pe micuța noastră. Lacrimi de fericire se preling pe fața mea, micuța mea, o voi strânge in sfârșit în brațe.

Brațele puternice ale lui Alex se așează ușor în jurul meu.

-Totul va fi mine, Angel este cu mama și chiar în seara aceasta vom pleca și noi. Noi trei împreună cu părinții tăi. Îmi șoptește el, îmi ridic privirea speriată.

-Dar vor afla.

-Tu ești mai importantă. Nu pot să vă pierd, secretul nu mai reprezintă nici unul la sută din prioritățile mele.

-Are numele Angel?

-Da, și mama a zis că seamănă cu ea perfect.

-Bine, pregătește-te, peste 3 ore plecăm. Spune și iese din cameră cep mai probabil în camera lui Dominik.

~În urmă cu o zi~

Andreas P. O. V

-Angel. Strig micuța fată care se află în același loc ca data trecută.

-Ochișori. Zâmbește kilometric și aleargă spre mine sărindu-mi în brațe.

-Ochișori? De ce tocmai așa?

-Nu știu, ai niște ochii frumoși. Dar sunt reci și închiși, ai mei sunt așa de deschiși.

-Angel, uită-te în ochii mei. Vei veni cu mine și nu îți vei mai aminti nimic după ce te vei trezi. Acum dormi micuța mea.

În brațele mele, alerg cu ea spre Alessandra.

-Aici e. Îi spun și o așez încet pe Angel în brațele bunicii sale.

-Îți rămână îndatorată. Spune cu lacrimi în ochi.

-16 ani, nu uita Alessandra, la 16 ani ai ei o voi vace a mea. Până atunci adio iubire. Îi așez în sărut fin pe frunte și plec.

💞💞💞💞💞💞💞💞💞💞💞💞

Știu că am lipsit mult, îmi pare sincer rău, doar că școală este super solicitantă și îmi ocupă tot timpul.