The Truth

Capitolul 2

( în media îi unchiul Ştefan -Marele De)

Îmi deschid ochii şi îmi d-au seama ca sunt întinsă pe pat în camera mea.

Îmi ridic privirea şi cineva se uita la mine cu zâmbetul pe buze,iar acel cineva era tocmai unchiul Ştefan.

Unghiul Ştefan, este acel gen de unchi distractiv şi care nicio dată nu te-ar certa pentru orice prostie ai fi făcut ,de aceea eu îi spun, cam de când eram mică, marele De. Este fratele mai mic al tatălui meu şi pot spune că.. nu seamănă de loc. Tatăl meu are 37 de ani şi mereu este la costum şi aranjat şi.....şi toate cele. În schimb, marele De are 23 de ani , şi este de o generaţie cu mine. Şi ce vreau să spun prin o generaţie cu mine? ..adică înţelege ce este aia o petrecere de adolescenţi, se îmbracă destul de cool şi mă înţelege!Nu ca tata.

Marele De: -Hei Juli, ce ai păţit? Ai văzut o fantomă? spune în
timp ce se aşează lângă mine, pe pat.

Eu:-Nu! Dar ..

Mă uit în jur şi acum îmi dau seama că întrebare care vreau să o pun este.. Cum am ajuns ca de la ora 1 şi ceva noaptea,de pe magia balansoarului, la 11:46 dimineaţa în caldurosul meu pat?

Marele De: -Cum de ai ajuns în pat? spune în timp ce îşi ridică
o sprânceană.

D-au din cap în semn aprobator şi aştept răspunsul de la scumpul meu unchi.

Marele De: -Păi aseară, stăteam liniştit şi beam un păhar de vin
lângă şemineu, iar Luck vine la mine disperat că te -a
căutat peste tot şi locul unde te-a găsit a fost afară pe
balansoar, cu piele vânată de la frig! Ce ai vrut să faci
Juliet?

Eu:-Nu ştiu.. eu doar..

Am vrut să termin ce aveam de spus dar uşa se deschide şi pe ea intră Luck . Vai..arată groaznic.. ce am făcut ?

Marele De:-Vorbim noi mai târziu!

Se ridică şi părăseşte camera,lăsându-mă singură cu Luck.

Se apropie de mine, iar eu mă ridic în genunchi. Se aşează pe marginea patului iar eu îi sar în braţe.

Luck:-Să nu mă mai speri, aşa niciodată ! Ai înţeles?

Eu:-Da!Mersi!

Se ridică puţin şi apoi dintr-o mişcare s-a pus în vârful patului. Acum stăm amândoi îmbrăţişaţi, în vârful patului meu, ca şi doi îndrăgostiţi, ce nu suntem.

Îl iubesc pe Luck, dar.. nu ştiu. El ştie toate secretele mele ,toată viaţa mea şi în el am foarte multă încredere, şi el invers. Şi poate, din neatenţie, mi-am răsărit câteva sentimente pentru el, dar tare mult aş vrea să ştiu dacă şi el simte la fel pentru mine.

Luck: -De ce erai acolo? Ce ai păţit?

Mă uit la el cu faţa mea tipică de căţeluş, şi pentru prima dată decid să nu îi spun nimic, băiatului care aseară m-a ajutat să nu mor.

Eu:-Aveam nevoie de puţin aer! Mersi, ca ..

Luck:-Nu îi nevoie să îmi mulţumeşti! Suntem prieteni acum şi
pe viaţa!

Se ridică în fund şi i-a cutiuţa care era aşezată pe noptiera mea. Ce oarbă pot să fiu, mobila mea este neagră, iar eu nu văd o cutie roşie care era aşezată în dreapta mea.. în fine.

Deschide cutiuţa, iar din ea scoate o brăţară. Era din aur şi avea inscripţionat "Friends ".

Luck:-Poftim! Sper că îţi place?spune în timp ce îmi arată
lănţişorul lui care îi inscripţionat "Best ".

Eu:-Oo..best friends?! spun în timp ce îmi pun brăţara la mâna.

Asta va fi singura brăţară pe care nu am să o d-au niciodată jos.

Luck: -Da! Prieteni pe vecie!

Îl i-au în braţe. Aud nişte ciocănituri la uşă,şi în secunda doi îl văd pe tata intrând.

Luck se aplecă şi îmi şopteşte la ureche:

Luck: -Dacă mai ai nevoie de ceva,şti unde mă găseşti!

Se depărtează şi iese din cameră, lăsându-mă singură cu tatăl meu.

Tata: -Juliet, draga mea.. mi-am făcut griji!spune în timp ce
se aşează pe marginea patului meu.

Eu:-Mda.. şi când s-a întâmplat asta când ti-au plecat invitaţi şi
ti-ai dat seama că ai o fiică sau azi de dimineaţă când nu am
coborât la micul dejun?

Tata: -Juliet ..

Eu:-Şti.. altor părinţi chiar le pasă de copiilor lor şi nu le ascund
secrete!

Tata: -Jul..

A vrut să spună ceva dar telefonul a început să sune iar el a ieşit grăbit din camera mea.

M-am lăsat pe spate,capul mea ajungând pe imensa mea pernă roz.

Bun. Deci.. să o luăm de la capăt! Am atâtea întrebări în cap încât ştiu că nu le pot afla de la tatăl meu. Nu că nu ar şti, dar nu vrea să îmi spună. Acuma îi sâmbătă şi ştiu că în aceste două zile am trei lucruri de făcut, mai bine zis două planuri.
Primul punct pe ordinea de zi,este să îl chem pe Luck la mine şi să mă ajute cu proiectul la engleză, adică dacă tot îi în oraş..De ce să nu profit de asta?
Iar al doi-lea punt pe ordinea de zi este să aflu tot adevărul de la tatăl meu, şi ştiu că asta o să îmi i-a mai mult timp ,dar o investigaţie serioasă merită începută de astăzi.

Mă ridic din pat şi din doi paşi m-am aflat în baie. Intru în duş şi las ca picaturile de apă să-mi inunde trupul. Ies din baie având pe mine doar un prosop. Mă poziţionez în faţa dulapului. Decid să mă îmbrac cu un maieu simplu de culoare albă şi pe deasupra un sacou de culoare crem. Ca şi pantalonii decid să îmi i-au blugi strâmţi de aceeaşi culoare ca a sacoului ,iar în picioare drăguţi mei balerini albi.
Decid să îmi las părul pe spate şi să îmi d-au cu puţin rimel şi fond de ten.
Mă uit în oglindă mulţumită de rezultat şi decid să cobor jos pentru micul de jun.

Îmi i-au telefonul de pe masă şi ies din cameră, lăsând-o pe menajera mea să îmi facă curat.

Ajung jos în bucătărie şi spre surprinderea mea, toţi se aflau la masă mâncând în linişte.

Tata se afla în capul mesei, ca de obicei iar în stanga şi dreapta lui se află Marele De şi Kim.

Eu:-Bună, Kim!

O salut dar ea decide să nu îmi răspundă şi să părăsească camera.

Tata:-Astăzi vom fi plecaţi! Si eu şi Ştefan! Promit că mă
revanşez mâine!

Marele De: - Eu în seara asta! spune şi îmi face cu ochiul.

Uneori gesturile şi vorbele lor mă fac să îmi fie puţin teamă. Dar ştiu că ei nu mi-ar face niciun rău.. nu?

Încep să mănânc din omleta mea pregătită,cică cu dragoste de noul meu bucătar. Telefonele tatălui meu şi al lui Mare De sună, iar cei doi se ridică de la masă lăsându-mă singură.