The Truth

Capitolul 8

(în media îi Juliet şi Luck)

*Juliet *

Razele soarelui îşi fac apariţia în camera mea. Mă ridic uşor din pat şi mă îndrept spre baie.

Las ca pijamaua mea de culoare roz, să îmi cadă pe podeaua rece.
D-au drumul la duş şi intru înăuntru.

Las ca picăturile de apă să îmi invadeza trupul. În mintea mea au apărut mai multe întâmplări din ultimele zile.

Faptul că am aflat povestea dintre mama şi tatăl ,mi-a dat de gândit. Mama mea l-a folosit pe tatăl meu ca să ajungă la acel Adam, care era şi cel mai bun prieten al tatei. Mama mea mă născuse doar de o oră şi a luat decizia de a mă da în adopţie.Nu pot să cred că până acuma am crezut că tatăl meu este un nesimţit şi că mă minte, împreună cu unchiul Ştefan.Dar nu.El m-a minţit pentru a nu afla adevărul despre mama mea falsă şi prefăcută.

Gândindu-mă la situaţia pe care am petrecut-o acum câteva zile, îmi dau seama cat de proastă am fost cu privinţa la Luck.El m-a ajutat şi şi-a făcut atâtea griji pentru mine. Sunt aşa o idioată. Trebuie să vorbesc cu el. Dar asta numa pe net sau la telefon fiindcă el, acuma este în Los Angeles,şi îl văd numa peste o lună. Nu putem sta certaţi o lună întreagă. Trebuie să ne împăcăm!Dar întrebarea este: "El mai vrea să se împace cu mine?".

Am ieşit din duş ,punându-mi un prosop în jurul trupului meu subţiere.
Am ieşit baie, mergând direct la dulap. De acolo am scos o pereche de blugi şi un maieu alb din dantelă, pe care le-am asortat cu perechea mea de bascheţi albi şi geaca de blugi.

Ies din camera mea ajungând în faţa uşi de la biroul tatălui meu.
Ciocăn de două ori şi în câte secunde aud un "Intră! ",drept răspuns de la tatăl meu.

Eu:-Neaţa tati! spun în timp ce inaintez spre el.

Tata: -Bună dimineaţa scumpo! Cum ai dormit?

Eu:-Bine! spun şi mă aşez pe scaunul din faţa lui.

Tata: -Scumpa mea, pot să te întreb ceva?

Eu:-Da, desigur .S-a întâmplat ceva?

Tata: -Ştiu că nu eşti bine. Ştiu că vestea ce ai aflat- o este..

Nu am vrut să îl las pe tatăl meu să termine propoziția. Ştiu că se simte vinovat. Ştiu că regretă, dar mai bine mă minţea toată viaţa şi stăteam toată viaţa alături de un tată mincinos, decât să aflu despre mama prefăcută.

Eu:-Tată nu mai spune nimic. Tu ai vrut să am o viaţă liniştită şi
frumoasă şi să nu aflu adevărul dureros despre mama mea. Şi pentru asta te iubesc tati!

Ne ridicăm amândoi de pe scaune, iar eu îl i-au în braţe într-o imbratisare strânsă. Lacrimile îşi fac apariţia pe obraji, şi nu din cauza situaţie mele cu mama.Mai bine zis am început să plâng amintindu-mi de Luck.

Vreau.. vreau..

..nici tu nu şti ce vrei de la el.. (conştiinţa )

Îmi i-au geanta de pe scaun şi ies din biroul lui tata. Înaintez uşor spre garaj şi ajung lângă mercedes-ul negru al tatălui meu, aşteptându-l. Şi de ce îl aştept?.. Pentru că s-a oferit să mă conducă la şcoală.

În mai puţin de un sfert de oră, ajungem în faţa şcolii. Nu îmi vine să cred că ăsta este ultimul an din gimnaziu şi anul viitor sunt în primul an de liceu.
Liceul ,un tren minat. În care dacă nu porţi fustă de majoretă sau geacă de colegiu, eşti doar un nimeni.
Eu prefer să trec prin liceu neobservată. Dar nu am cum să fac asta datorită faptului că tatăl meu este patron de club şi toţi mă ştiu cine sunt.

Ies din maşină, după ce îl salut pe tatăl meu.

Intru în curtea liceului şi îi văd pe Aby şi James.

Eu:-Hei!

James: -Salut prinţi ce faci?

Aby:-Cum mai eşti?

La fel ca Luck,şi Aby şi James au aflat de ce am păţit şi de ce am aflat.

Eu:-Sunt ok.spun eu cu voce stinsă.

Aby: -Draga mea, şti că suntem aici pentru tine.

Eu:-Ştiu!

James: -Oricum vrei nu vrei, noi suntem aici pentru tine!

Eu:-Ştiu! spun iar pe faţă îmi apare un zâmbet uriaş , în acelaşi
timp în care îi i-au în braţe.

Luck: -Ştiu că eşti supărată pe mine, dar măcar o mică
îmbrăţişare poţi să îmi dai?

Mă dezlipesc de Aby şi James, când îi aud vocea lui Luck.
Stai puţin.. el ce caută aici? Nu parcă el îi în Los Angeles?

Eu:-Luck!spun şi îl i-au în braţe.

Luck:-Juliet, ştiu că eşti supărată pe mine, dar nu vreau ca prima
mea zi în New York ,la noua mea şcoală să vorbeasc numa
cu Aby şi James, iar cu tine nu.

Eu:-Asta înseamnă că..

Luck: -M-am mutat în New York, Juliet. Voi merge la acelaşi liceu
cu voi şi voi fi în clasă cu James.

Eu:-Mă bucur atât de mult, Luck!

Luck: -Deci cearta de..

Eu:-Ce ceartă? spun şi începem amândoi să râdem în acelaşi timp
în care îi luăm pe Aby şi James într-o îmbrăţişare
strânsă de amici.

Nu îmi vine să cred că Luck s-a mutat în New York. În sfârşit cel mai bun prieten al meu îl am lângă mine.

*după 5 ore*

Ies din şcoală ,hotărând să o sun pe Aby să văd cum se simte. De la a doua oră Aby s-a simţit rău şi a plecat acasă.

*Convorbire telefonică *

Eu:-Alo, Aby.. cum te simţi draga mea?

Aby:-Bine.. dar mă doare foarte rău capul. Nu ştiu dacă vin
mâine la şcoală.

Eu:-Păi draga mea, dacă nu te simţi bine.. stai o săptămână
acasă şi vi săptămână viitoare şi îţi d-au eu lecţiile!

Aby:-Bine mersi. Scumpa mea.No te las că vreau să dorm.

Eu:-Bine.. vorbim mai târziu.

Aby:-Bine. Te sun eu. Ceau.

Eu:-Ceau.

*Convorbire telefonică terminată *

Mă îndrept spre ieşire şcolii şi îl văd pe Luck,stând şi butonând telefonul.

Eu:-Hei.

Luck:-Hei, mergem?

Eu:-Unde? întreb cu o sprânceană ridicată.

Luck: -Te conduc până acasă!

Eu:-Ok.spun şi începem să râdem.