The Truth

Capitolul 22

** după 3 zile **

Eu:-Bunn.. deci preot, lumânări..

Luck: -Rochie neagră,păr prins în coc şi o dispoziţie..

Mă întorc şi îl văd pe Luck stând rezemat de perete şi uitându-se trist la mine .

Eu:-Luck.. chiar nu am niciun chef. Bine? Şi tu şti asta foarte bine!

Luck: -Scuză-mă! Dar chiar nu vreau să te mai văd aşa tristă.. bine? Nu îmi place asta! spune şi vine spre mine, punându-şi mânile pe umeri mei.

Eu:-Ştiu asta!Dar nu şti cum am reacţionat când l-am văzut pe tata stând într-un sicriu !spun ,iar lacrimile încep să îmi apară pe obraji.

Luck: -Te rog, te rog.. nu plânge! spune şi mă i-a în braţe.

De când am venit de la spital şi de când am avut visul ăla, şocul de a îmi vedea tatăl întins pe o masă şi fiind mort, nu a fost aşa mare.
De când am avut visul ăla, nu am mai plâns de dorul tatălui meu, până acuma.

Eu:-Nu, nu mai plâng.

Luck: -Promiţi?

Eu:-Da .spun şi mă sărută scurt pe buze.

M-a laut de mâna şi am coborât în living unde se aflau unchiul Ştefan şi Aliss.

Ştefan:-Gata? spune, iar eu d-au din cap în semn afirmativ.

Ne urcăm în maşină, iar în 20 de minute am ajuns la cimitir.

Intru şi merg până în locul unde tatăl meu va dormi pe veci.

Când am ajuns m-am pus în primul rând pe scaun,faţă în faţă cu tata.

Până când a început slujba, au venit mulţi oameni. Prieteni mei, foşti prieteni de a lui tata şi chiar şi.. nu, nu pot să cred!

Mă ridic de pe scaun revoltată, şi mă îndrept spre ea.. Mary,aşa zis-a mea mamă.

Eu:-Ce cauţi aici? spun şi văd că nu este singură.

În spatele ei se aflau Adam şi un băieţel, în vârstă de 6-7 ani.

Mary:-Te rog Juliet. Lasă-mă măcar să îmi i-au adio de la el. L-am iubit cu adevărat şi eu..

Eu:-L-ai iubit cu adevărat? spun, începând ca tonul meu să se ridice şi ca la crimile să îşi facă apariţia pe obraji mei.
Este numai vina ta! Tatăl meu este mort! Şi asta este numai din vina ta! După slujba asta! Să nu te mai prind în faţa ochilor mei!spun şi îl.simt pe Luck care este în spatele meu, şi că mă trage după el.

Mergem înapoi la locurile noastre şi aşteptăm ca preotul să îşi facă apariţia. Toţi ochii sunt aţintiţi pe mine sau pe mama.. ce mama, ea este o necunoscută pentru mine!

Preotul a ajuns, iar slujba începe:

Preotul: -Dragi prieteni, dragă familie, dragă Juliet, ne-am adunat azi aici pentru ai...

Mă uit la preot cum spune toate aceste cuvinte frumoase la adresa tatălui meu. Cred că asta şi îmi trebuia.Un eveniment în care toţi apropiaţii să îmi spună cât de mult însemna tatăl meu pentru ei,iar această înmormântare este evenimentul potrivit!

Preotul: -Bun,iar acum în încheiere, domnişoara Juliet este rugată să ţină discursul!

Mă ridic de pe scaun şi mă îndrept spre locul unde trebuia să stau pentru a ţine discursul,având în mâna dreaptă colierul şi fotografia cerută de tatăl meu.

Eu:-Ne-am adunat azi aici pentru al mai vedea o data pe omul care mi-a fost tată, frate, prieten şi chiar şi coleg. Toţi l-am iubit pe acest om,eu mai ales, nu ştiu cum să îmi arăt respectul şi iubirea faţă de el. Dar prin faptul că toţi ne-am adunat azi aici, asta dovedeşte cât de mult ţinem la el. Şi pentru asta vă mulţumesc! spun şi aud cum un şir de aplauze scurte îşi fac apariţia.

Mă îndrept spre scriul cu corpul tatălui meu şi fac exact ce mi-a spus: pun poza şi colierul în sicriu şi mă îndepărtez uşor de el, şoptind pentru ultima dată: "Te iubesc tati! ".

**
După două ore în care am auzit numai: "Condoleanţe " şi "Ne pare aşa de rău! ",a venit şi vremea să mergem acasă.

Da-u să ies din cimitir împreună cu unchiul Ştefan, Aliss şi cei mai buni patru prieneti ai mei, când:

Mary: -Juliet, putem să vorbim puţin?

Eu:-Nu!Pa! spun dar în acel moment mă prinde de braţ.

Mary: -Stai, te rog!

Eu:-Lasă-mă!

Mary:-Nu, te rog vreau doar să vorbim odată pentru totdeauna, iar apoi îţi promit că te las în pace!

Eu:-Bine! Spune ce ai de spun! iar în acel moment, acel mirif Adam împreună cu copilaşul ăla mic şi-au făcut apariţia.

Mary: -Pe Adam îl şti deja, ar fi tatăl tău vitreg.Dar pe el nu îl şti.spune şi apoi mi-l pune în faţa mea şi nu pot să cred ..seamănă cu mine.
Ochii verzi,păr şaten, acelaşi zâmbet, acelaşi nas.. acelaşi trăsături.

Mary: -El este Erik. Fratele tău.. vitreg. Noi suntem familia ta, vino cu noi Juliet!Şi putem să recuperăm timpul pierdut! Mamă şi fiică! Ce zici?spun iar eu imo ridic privirea de la Erik.. cică, frăţiorul meu.

Eu:-Ce zic? Tu pentru mine eşti doar o străină! Ba nu !Tu eşti persoana care m-a abandoant, care ne-ai abandonat! Care l-ai omorât pe tata! Şi cea care este împreună cu cel care i-a fost cel mai bun prieten al tatei şi cea care m-a abndonat pe mine dar care a făcut alt copil care îl ţine lângă ea, şi îl protejează şi îi dă sfaturi şi.. şi.. toate lucrurile care trebuia să le faci cu mine şi tata, nu cu ei! De azi înainte, să nu te mai gândeşti să te apropii de mine sau familia mea, că te omor eu! Şi asta îţi promit!

După ce am spus tot ce aveam de spus,Luck mă i-a de acolo şi mă bagă în maşina, pentru a putea merge acasă.

Stăm pe bancheta din spate, îmbrăţişaţi, iar Luck mă mângâie pe spate.

Luck: -Iubire..

Eu:-Sunt ok!Mi-am luat la revedere de la tata, exact cum am vrut şi am vorbit cu Mary ,exact cum am vrut şi am făcut exact ceea ce vroiam să fac: "am făcut-o să plângă "!

Luck: -Mă bucur că eşti bine! spune şi începe să mă sărute.

Azi totul a decurs bine!..într-un fel.

---------------------------

Bun gata şi capitolul ăsta! =)))
Sper să vă placă.. sorry de greşeli! =}}
Pupici!! :*