The Truth

Capitolul 3

(în media îi tatăl lui Juliet )

Stau în sufragerie.. singură.. și aştept ca Luck să îşi facă apariţia. El este singurul care trebuie să ştie ce vreau să fac şi singurul în care am încredere.

Luck:-Hei, pititc! Cum te simţi? spune în timp ce se aşează lângă
mine.

Eu:-Nu mai îmi spune aşa! Mă faci să mă simt mică!

Luck: -Păi tu trebuie să faci 15 ..eu am 16 ..normal că eşti mică!

Eu:-Ha ha ..foarte amuzant! Vroiam să te rog ceva, dar lasă!

Luck: -Aa.. spune-mi! Vreau să ştiu de ce ai nevoie! Şti că te poţi
baza pe mine!

Eu:-Ok..păi..

Luck:-Hai spune..!

Eu: -Vreau să mă ajuti la proiectul de la engleză!

Luck:-Serios? Bine, hai!

Nu ştiu ce am avut, vroiam să îi spun,dar nu ştiu..

Se ridică, dar eu îl opresc.

Eu:-Luck!

Luck:-Da? Ce s-a întâmplat?

Se aşează înapoi pe canapea şi mă prinde de mâini .Acum stăteam faţă în faţă cu mâinile încrucişate.

Luck:-Spune-mi Juliet! Ce ai păţit? Ştiu că nu eşti bine!

Eu:-Păi.. şti că aseară a venit o femeie care a vorbit cu tata?!

Luck:-Da.. şi ?

Eu:-Păi..

Luck:-Hei Juliet.. şti că poţi să îmi spui! Poţi avea încredere în
mine!

Eu:-Femeia aia vrea să îmi spună nu ştiu ce adevăr şi vrea să mă
. i-a cu ea.

Luck:-Poftim? Cum să te ia? Nu am să o las! Şi..

Eu:-Hei, hei Luck! Calmează-te! Uite îţi spun ţie asta pentru că
tata nu vrea să îmi spună nimic! Şi ştiu că în tine pot avea
încredere şi..

Simt cum lacrimile îmi invadează ochii şi simt cum sunt luată în braţe de cineva, iar acel cineva este tocmai Luck. Îi ador îmbrăţişările, sfaturile, totul.El este singurul care mă înţelege.

Luck:-Hei gata! Nu plânge! Te ajut! Care îi planul de data asta?

Îmi şterg lacrimile, trezindu-mă la realitate şi dezlipindu-mă din îmbrãţişarea lui Luck.

Eu:-Trebuie să intrăm la tata în biron!

Luck:-Şi crezi că acolo găsim ceva?

Eu:-Păi.. nu ştiu.Poate prin sertare sau poate..

*Luck *

Stau tolănit pe canapea în imensa mea vilă din New York.....singur. Tatăl meu a plecat de dimineaţă, la nu ştiu ce şedinţa plictisitoare,iar eu iarăşi am rămas singur. Dar parte bună e că pot să mă mai plimb puţin prin New York, să incep să învăţ oraşul, dacă vreau să mă mut aici.
O doamne iubesc oraşul ăsta. Nu numa că diferă mult de Los Angeles, dar aici îi şi buna mea prietenă Juliet. Nu ştiu ce se întâmplă cu mine în legătură cu ea, dar ştiu un lucru: noi doi nu putem funcţiona împreună.Şi motivul nu ar fi că eu am 16 şi ea aproape 15 ,dar suntem prieteni de mult timp şi nu vreau să se schimbe relaţia dintre noi.

D-au să mă ridic de pe canapeaua albă şi moale dar suntel provocat de telefon mă împiedică să fac asta.
Îi un mesaj de la Juliet. Chipul dragei mele prietene îmi pare în minte, iar inima începe să îmi bată. Wow.. chiar îi ceva îneregulă cu mine.

Mesaj Juliet: ,,Hei, Luck..mersi pentru aseară! De ce nu ai mai stat?
Şti că eşti oricând bine venit!.. vreau să ştiu dacă ai
vrea să vi până la mine? Sunt singură acasă şi nu am
ce face... Please! "

Gândul că ea vroia să mai rămân îi face ca inima să îmi sară din piept.. doamne.. ce am păţit ?..îi prietena mea cea mai bună!.. nu iubirea vieţi mele! Şi punct!

... -,,Cum să nu vin! Şi eu sunt singur acasă şi mă plictisesc de
moarte!!.. vin în 20 de minute. ..aa,şi scuze că nu am mai stat
dar trebuia să mai d-au şi pe acasă! "

Bun. Mesaj trimis. Mulţumit de ortografia şi de compunerea mesajului, decid să îmi bag telefonul în buzunar şi să plec spre casa Julietei.Îi o zi aşa frumoasă în New York ,trebuie să profit de asta!

Ies din casă şi în trei secunde mă aflăm pe drumul spre vila Williams. Îi o casă..glumesc îi o vilă mare cu destul de mult teren iar înăuntru sunt numai obiecte de valoare. Ca şi în oricare altă vilă, cu ar fi a mea.

Ajung în faţa imensei porţi iar valetul, care se ocupă cu primirea oaspeţilor, mă primeşte înăutru, spunându-mi ,în acelaşi timp, în ce încăpere se află Juliet.

Intru şi pur şi simplu mă arunc pe canapea, speriindu-o.
Asta m-a amuzat un pic, dar m-am întristat repede aflând informaţia despre acea doamnă, care şi-a făcut apariţia seara trecută, la petrecere.

O i-au în braţe şi încerc să o calmez. Nu îmi place când plânge ,nu suport să o văd cu lacrimi în ochi.Cred.. că o....

Nu! Nu, Luck! Nu! Îi prietena ta, nu viitoare iubită! Nu fă prostia asta! Nu îţi bate joc de ea! Nu cred că vrei să o pierzi pentru totdeauna!?

Conştiinţa.. mereu mă duce în eroare, mai ales în cazul ei. Inima îmi spune să îi zic tot ce mă macină, dar creierul mă face să mă răzgândesc de fiecare dată. Nu suport treaba asta! Nu o suport!

Glasul ei blând, mă face să mă trezesc la realitate şi să îi ascult planul nebunesc de a afla adevărul pe care tatăl ei îi ascunde cu multă neruşinare.

Se ridică de pe canapea, iar eu o urmez.Am numa locul 1 la fotbal şi la înot, deci pot spune că sunt destul de atletic, dar când vine vorba să mă ţin după Juliet Williams,transpir tot şi de abea mă mai ţin picioarele.

Ajungem în faţa uşi biroului al domnului Williams şi draga mea prietenă..

..că altcumva nu ai cum să îi spui!

Conştiinţă stupidă!

..te-am auzit..

La naiba!

..şi asta am auzit!

Taci odată!
Ok.Unde eram?Aa,da.
Draga de Juliet deschide uşa ,timidă iar eu o opresc prinzându-o de braţ. Simt că se va întâmpla ceva rău, şi nu..nu îi faptul că ne-ar prinde cineva cotrobăind prin lucruile personale ale domnului Williams, dar simt ceva legat de Juliet,ceva ce poate
i-ar schimba viaţa.

Eu:-Juliet..

Juliet: -Ai încredere în mine?

Eu:-Normal că am dar..

Juliet: :-Atunci hai!