Făt-Frumos

Capitolul 1

Fata stătea în fata oglinzii și se gândea ca ar trebui să-și tundă parul sau prea lung, șaten. Niciodată nu i-a plăcut cum ii stătea parul, mereu era ciufulit și dezordonat fiindcă nu-și permitea o perie, dar nici sa-l tundă nu putea caci nu avea bani.

Familia ei săracă o ambiționa pe Momo sa facă ceva cu viata ei, împărțind un pat cu doua dintre surorile tale nu-i ușor. Își prinse parul într-un elastic aproape rupt și foarte uzat, își puse veșnicii blugi rupți din cauza câinelui sau, Toto, un tricou împrumutat de la Anne, sora sa mai mica, și ieși pe ușă, deja întârziase la munca. Deși era doar o adolescenta își luase cam doua joburi part-time, caci era încă în vacanta de vara. Mereu era pe drumuri, și ca sa mai câștige ceva bani le făcea temele colegelor ei putred de bogate. Mama sa era vânzătoare la o piață amărâtă, iar tatăl sau lucra din greu ca un profesor de matematica, într-un liceu foarte cunoscut, privat.

Avea trei surori si un frate, ea era cea mai mare dintre aceștia, având frumoasa vârstă de 17 ani. Mereu era batjocorita pentru ca avea un nume de câine, și toată lumea se lua de hainele ei. Era foarte frumoasa, dar din cauza ochelarilor și a parului ciufulit care ii venea mereu pe fata, nimeni nu știa cum arata defapt, era doar o fata cu ochii albaștri si parul șaten. Învățase din greu ca sa ajungă la liceul asta de bani gata. Era cel mai bun liceu, iar ea intrase fără probleme cu o medie care atingea nota 10. Mereu se incuraja spunandu-si ca e frumoasa și ca poate face orice vrea. Visul ei? Pai avea mai multe... Printre care se număra și "Găsirea Printului pe cal alb, Făt-Frumos", un vis tipic unei adolescente, dar visul nu avea sa i se indeplinesca prea curând...

A ajuns la servici, șeful sau se uita urat la ea caci era a patra oara când întârziase. Fata își lua sortul specific locului și începu sa lucreze cu spor. De mult voia sa câștige bani ca sa poată sa ii cumpere lui Anne niște sandale. Își iubea familia, dar preferata ei era Anne, sora cea mai mica a familiei, avea doar 14 ani abia împliniți, era foarte drăgălașă și mereu când primea salariul își punea o parte din bani la locul ei secret, voia neapărat sa poată să-și facă familia mai fericita, mereu împrumuta de la Anne bluze mai largi, Momo era foarte slăbuță încât ii veneau hainele unei fetișcane de 14 ani. Nu știa ce înseamna machiajul, ea pleca de acasă doar cu gândul ca va învăța ceva nou la școală. Iubit? Ce-i aia? Cluburi, petreceri? Nu, ea nu avea parte de asa ceva, chiar dacă a fost invitata de câteva ori nu-și permitea să-și piardă job-ul doar ca sa dea din fund pe acolo și să-și bata toți joc de cum arata.
Aceasta se plesni în gând peste fata caci se gândea la cu totul altceva, numai la munca nu și continua sa spele vasele.

-Momo! Poți sa livrezi tu pizza asta?

-Desigur.

Lucra la o pizzerie destul de selecta și îl asculta mereu pe șeful sau, mereu o punea sa livreze cate ceva, era cea mai responsabila de acolo, probabil de aceea nu-și permitea sa o concedieze, caci șeful localului avea nevoie de Momo.
Fata își lua casca pe cap și porni la drum, avea un simt al orientării extraordinar. De aceea voia sa devina un agent sau polițist, deși Momo părea o tocilara neinteresanta cu o viata plictisitoare, timida și vai de capul ei, ea voia sa fie un spion. Ce mai vis își alesese și ea...
Ajunsa la destinație cobora de pe motocicleta, luase pizza în mana și bătu la ușă, care se deschise numai decât.

-Uite pe cine avem aici! Tocilara scolii, spuse Helen, fitoasa și în același timp cea mai populara fata din școală.

-Ati comandat o pizza cu șuncă și ciuperci? Întrebă Momo serioasa.

-Lasă-mă sa vad.

Momo ii înmână pizza lui Helen și în minutul următor șunca și măslinele ajunseră în parul lui ei.

-Nu, nu am comandat asa ceva. Spuse aceasta răzând de Momo.

Nici nu știa de ce mai lucra la pizzeria asta. Am uitat sa va spun ca deși Momo era cea mai modesta fata din liceu, avea un orgoliu mai mare decât casa lui Helen, care apropo e foarte mare. Dintr-un impuls fata ii dădu o palma zdravănă lui Helen.

-Din partea casei! Zâmbi aceasta cum nu o mai făcuse pana acum.

Pleca cat de repede putu spre pizzerie. De ce a făcut un lucru atât de prostesc? De ce?! De ce s-a lăsat condusa de orgoliul sau? Nu putea sa plece pur și simplu? Acum o sa fie concediata mai mult ca sigur.
Ajunse în biroul lui Mike, șeful sau, stătea neclintita uitându-se la pardoseala, ce mai priveliște...

-Ești libera.

-Poftim?

-Sa numai calci aici nici măcar pentru a comanda o pizza. Pleacă!

Momo își dădu sortul jos și îl puse pe biroul lui Mike, după care pleca spre casa dezamăgită de persoana care era cu adevărat. Era seara și strada era pustie, fiind luminata de un felinar aproape ars, fata văzu numai afișe cu invitații la circ, teatru sau mai știu eu ce. Vazu un anunț.

"Din data de 12 iulie 2013, în California se va tine un concurs la palatul regal, pentru a se decide soția Printului Moștenitor, pot participa maxim 40 de fete de la 16 la 20 de ani. Concursul de va dura doi ani în care concurentele vor fi antrenate special de către antrenorii nostei, cămin inclus + mesele zilei, totul gratuit!"

Fata avea nevoie de un cămin, numai putea sa stea în casa părintească, mama ei deja voia sa o mute la o școală cu internat. Era greu sa întrețină șapte persoane, chiar dacă și ea ii mai ajuta pe părinții sai tot nu puteau sa se descurce. 12 iulie ar pica peste o săptămâna, perfect! Gândi Momo entuziasmata.

Se îndreptă spre casa mergând încet, mirosind a șuncă și măsline. Intra repede și se îndreptă direct spre baie. Dusul abia mai mergea, iar apa era rece caci apa calda era prea scumpa. Își șamponase parul cu cel mai ieftin șampon găsit pe piață și după un dus "răcoritor" se duse în camera sa și adormi ținând-o pe Dana în brate, sora ei de 16 ani.

Se trezi cu noapte-n cap caci trebuia sa o ajute pe mama ei sa care niște lăzi pline cu peste, caci asta vindea mama ei la piață.
Apoi ajunse la timp sa predea lecția de matematica a tatălui sau, caci acesta nu putea ajunge, mai avea încă un servici.
Momo scria la tabla niște formule, în timp ce băieții din clasa se holbau la fundul ei care se vedea destul de bine prin pantalonii ușor mulați a lui Momo. Aceasta preda unei clase a 12-a, era mai deșteaptă decât ei, deși era cu un an mai mica, știa mai multe. Se așeză la catedra și așteptă ca toți elevii sa copieze ce e scris pe tabla.

-Cine poate sa rezolve exercițiul de la pagina 20? Întrebă fata curioasa.

-Ma-ta poate! Râseră doi băieți din fundul clasei, ce ar fi sa-l rezolvi tu? Continuară aceștia.

-Eu? De ce as face asta? Sunt profesoara, iar voi sunteți elevii, deci ia ieși tu la tabla! Spuse fata enervata de ideea ca are sa predea unei clase atât de... proaste!

Unul dintre băieți ieși din banca și ii lua mana fetei, strângând-o în a sa.

-Te crezi fitoasa doar pentru ca stai la catedra? Stai liniștită nu ești, spunând asta băiatul blond cu ochii de gheata, o împinse cu spatele de tabla și ieși din clasa.

Momo numai suporta asa ca ieși pe urmele tipului.

-Stai pe loc, jegosule! Nu ți-e rușine sa pleci în timpul orelor?

-Chiar deloc! Rânji acesta.

-Multi oameni ar da orice sa aibă posibilitatea de a învăța într-un liceu asa de... bun, iar tu nu dai nici doi bani pe el.

Pleca nervoasa acasă, și se trânti în patul îngust din care ieși mult praf. Ce viata! Ar fi vrut și ea sa scape de toată lumea măcar pentru o zi, sa poată face ce vrea, să-și tundă parul, sa se aranjeze și sa trăiască o viata mai ușoară.
Toto, câinele ei, se urcase lângă ea adormind.

-Macar tu poți sa faci tot ceea ce-ți dorești... Mormăi Momo ușor.

Se foia neîncetat pana cazu din pat și se lovi cu fundul de podeaua tare și rupta. Se ridica frecându-și zona afectata după care pleca la singurul job pe care îl mai avea și anume coafatul. Deși ea nu avea timp să-și aranjeze puțin parul, ea lucra într-o astfel de meserie, ironia sortii, nu? Se îmbrăcase într-o rochiță alba și balerinii surorii ei și pleca la munca. Totul merse bine la munca, chiar neobișnuit de bine, uneori mai veneau diferite cliente plângându-se de magazinul lor, dar nimic de genul nu se întâmplase. Își lua geanta din dulăpiorul personal și pleca spre casa.
Mai erau doar câteva zile și trebuia să-și părăsească familia, oare va reuși sa facă și acest pas?