Făt-Frumos

Capitolul 4

In poza este Claire.

Momo se uita confuza la Judie, asteptand un raspuns.

-Printesa Therodora, va rog sa va retrageti, acum. Spuse Judie pe un ton autoritar.

Fata pleca in camera ei, fericita, caci reusise sa gaseasca o fata potrivita pentru fratele sau mai mic, atat de imatur.

Intre timp Sebastian si Pierre stateau in camera. Sebastian nu se mai putea abtine, voia sa o intalneasca din nou pe acea Momo, fata grijulie si tandra.

-Ma asculti? Spuse Pierre enervat de faptul ca prietenul sau cel mai bun era cu gandul in alta parte.

-Ce? Oh, scuze... Ce ziceai?

-Nimic, ce-ai patit?

Linistea se lasa peste cei doi baieti, Sebastian se gandea cu ardoare la Momo, iar Pierre... pur si simplu se uita in gol.

-Sebi?

-Hm?

-Ce ai?!

-Azi... am vazut o fata... minunata.

-Chiar? Cum arata?

-Parul saten, lung. Ochii albastri patrunzatori, o fata rotunda perfecta si niste buze pline.

-Te-ai indragostit? Tu?

-Ce? Nu. Nu... stiu.

Pierre nu-si putea da seama ce fel de fata ii furase nima lui Sebastian. Prietenul sau cel mai bun, care doar se folosea de fete pentru corpul lor.

-Cum o cheama? Intreba Pierre curios.

-M...

Brunetul nu apuca sa spuna numele fetei, caci usa se deschise larg si Theodora isi facu aparitia.

-Of... Iarasi tu?

-Pierre, sunt sora ta mai mare. Ai putin respect!

-Ce vrei?

-Mama va asteapta la masa, se pare ca ai un vizitator.

Pierre facu ochii mari, era curios sa vada cine venise sa-l vada.

-Hai Sebi.

Cei doi baieti mersera la masa, unde se afla doar regina.

-Cine e vizitatorul? Eu nu vad pe nimeni... Spuse Pierre incruntandu-se.

-De cand sunt eu nimeni pentru tine? Ii spuse regina baiatului sau.

-A... Adica, ce voiam sa spun... Stii...

Pierre se balbaia facand-o pe regina sa se enerveze mai tare.

-Hai sa nu facem un caz din asta, interveni Theodora. Vizitatoul tau este in cealalta camera, chicoti aceasta.

Pierre se uita urat la sora sa mai mare, nu se intelegeau niciodata, mereu se certau. Pierre pleca fara a mai spune nimic, punandu-si mainile in buzunarul blugilor.

Intra in camera luminata de soarele puternic, in fata sa se afla o tanara fata stand pe canapea, picior peste picior. Parul brunet ii era strans intr-un coc elegant, ochii sai intunecati erau machiati cu un mov inchis. Buzele ii erau date cu un ruj nu foarte strident, fata sa palida era superba. Purta o rochie atragatoare, care ii punea formele in evidenta. Bruneta isi ridica privirea carte Pierre, ii surase destul de atractiv, dupa care mai lua o gura din ceasca cu ceai.

Pierre se aseza pe un fotoliu si se facu comod.

-Ce vrei? Spuse acesta plictisit.

-Hm... Nu esti cam dur? Am venit aici, ca sa te vad. Nu ti-a fost dor de mine? Fata vorbea extrem de elegant, fara a tipa. Pierre nu o vazuse nici macar o data ridicand tonul. Era mereu serioasa si sumbra.