Capitolul 17

570 27 5
                                    

Dupa putin timp, Momo se linisti, iar comanda sa facuta la o pizzerie veni, de asemenea. Momo deschise usa apartamentului sau, iar Nathan o ajuta sa care cutiile cu pizza. Momo il plati pe acel om ce adusese mancarea, iar apoi incuie usa la loc.

-Vrei o cafea? Il intreba Momo, ducandu-se la bufet.

Nathan dadu din cap afirmativ si stranse trusa medicala. Cafeaua fu gata in trei minute, iar acum cei doi discutau fleacuri, stand pe canapea.

-M-ai intrebat mai devreme de ce traiesc asa... Spuse Momo, uitandu-se in gol.

-Da... Dar e in regula. Daca asta e modul de viata pe care ti-l doresti...

-Crezi ca mie-mi place ce fac? Nici macar nu stii... Spuse Momo gandindu-se la faptul ca ea este un spion.

Nathan surase putin, fiindca el stia de fapt secretul ei. In camera se lasa linistea, amandoi bucurandu-se de mirosul imbietor de cafea. Deja se facuse ora trei dupa-amiaza, mai aveau inca timp sa ia si tortul si mai apoi ca Momo sa se pregateasca.

-Cum ai de gand sa te imbraci? O intreba Nathan, ducand cestile in chiuveta.

-Ma gandeam la niste blugi...

-Nu, in niciun caz blugi. O intrerupse acesta, uitandu-se ironic la ea.

-Atunci ce ai vrea sa port?

Nathan o lua de mana si iesi pe usa. Momo incepu sa i se opuna, caci era in maiou si pantaloni scurti. Nu putea iesi asa din bloc. Plus ca era in picioarele goale.

-S-Stai, e rece. Ii sopti Momo.

Nathan se intoarse vazand ca mergea pe gresie fara pantofi, asa ca o lua in brate si iesi asa din bloc, pana la masina lui. Pornira spre magazinul lui Nathan preferat. O puse pe Momo sa probeze tot felul de rochite, unele prea scurte altele prea lungi, pana o gasi pe cea perfecta pentru Momo. Nathan o duse mai apoi la un salon unde a fost machiata, iar parul i-a fost aranjat cu stil. Acum arata cu adevarat ca femeie visurilor lui Nathan. Multumit, pleca acasa, impreuna cu Momo, care era stanjenita.

-Esti nebun de legat. Afirma Momo ridicand tonul.

-Cine, eu? De ce? Nu vezi ce draguta esti?

-In orice caz, sa nu crezi ca daca te dai bine pe langa mine o sa-ti dau numai note bune. Nici sa nu visezi!

Nathan tacu, pana ajunsera acasa. Momo intra in apartamnetul ei, iar Nathan se duse alaturi, in casa lui, pentru a se pregati. Trebuia sa se potriveasca cu Momo, asa ca se aranja cat de frumos posibil si isi lasa freza intr-o parte, fara a o mai ridica. Dupa ce se asigura ca totul era perfect, se duse la Momo acasa. Mai aveau doua ore pana la petrecere. Momo ii deschise usa, vazand ce chipes era.

-Schimbare de coafura, vad. Afrima Momo in timp ce Nathan intra.

Nathan chicoti, vazand ca si lui Momo ii placea ceea ce vedea. Momo deja adusese tortul, punandu-l la frigider, iar acum asteptau ca ora opt sa vina, pentru a se duce la scoala sa-i ia si pe ceilalti elevi. Momo nu stia cum sa deschida o discutie cu Nathan, asa ca tacu. Nathan era fericit ca Momo nu avea un alt barbat in viata sa si mai ales ca statea cu el, acum. Baiatul se bucura de compania acestei femei miraculoase, care se pare ca putea face orice. Intr-un fel era fericit ca destinul ii adusese impreuna, chiar daca era ca de la profesor la elev.

-Locuiesti singur? Il intreba Momo.

-Da. Tata e presedintele unei companii si mai am un frate mai mare, iar ei locuiesc impreuna.

-Si mama ta?

Nathan isi lasa privirea in pamant, suparat si amagit caci amintirile il faceau sa vrea sa dea un pumn cuiva.

Făt-FrumosUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum