Făt-Frumos

Capitolul 31

Momo aprinse televizorul, butonand telecomanda de zori. Ramase pe canalul de stiri si se duse la bucatarie pentru a-si lua ceva de mancare.

"Incoronarea printului Pierre se pare ca va trebui sa fie grabita. Dupa spusele doctorului, viitorul copil al cuplului regal va veni in cateva saptamani. Va fi o chestiune de timp, pana Alteta Sa va deveni rege."

Momo ingheta cand auzi aceastea. Isi intoarse capul spre tv, vazand un reporter ce statea cu un microfon la gura. Era adevarat? Mainile ei tremurau. Era neputincioasa. Cum avea sa faca dreptate in cateva saptamani? Inca nu avea dovezi clare, nu avea mai nimic despre Pierre de fapt. De abia acum realiza ca isi pierduse timpul in ultima vreme. Isi musca buza inferioara, simtindu-se neajutorata.

Nici nu stia ce sa faca mai intai. Sa-l sune pe Andrew? Era atat de dezorientata. Lasa mancarea pe bufet, se imbraca si iesi val-vartej din casa. Il suna pe Nathan si stabili un loc de intalnire. Il contacta si pe Sebi si chiar si Genro, fiindca avea cu adevarata nevoie de cat mai multi oameni de incredere.

Momo ajunse prima si astepta nervoasa in masina. De ce nu veneau odata? Era nerabdatoare dar si tematoare in acelasi timp. Nu putea sa lase pe cineva atat de incompetent ca Pierre sa devina regele tarii. Satena isi stranse volanul cu maninile sale micute, scrâșnind din dinti. Nu era in toane bune, dar avea sa-i arate blondului acela ce inseamna sa infurii un spion. Amintindu-si de asta, il suna pe fostul ei director, care o tradase si a vrut candva s-o ucida. Stia ca el are o gradama de surse si informatii, asa ca nu ii mai pasa de ceea ce se intamplase in trecut. Pentru putin timp, avea sa uite totul si sa-si concentreze atentia pe razbunare.

Era ceva mai increzatoare, acum ca vedea cum lucrurile prind contur. Dar nu era satisfacuta pe deplin. Ea nu voia doar un simplu contur, ea isi dorea tot desenul. Il vazu pe Nathan venind, iar in spate erau Sebi si Genro. Zambi usurata, iesind din masina.

Le explica fiecaruia in parte ce avea de facut. Nathan o privea si mai interesat, vazand-o asa aprinsa si hotarata. Toti se imprastiasera pentru a aduna informatii, iar Momo se duse la fosta ei agentie, care fu renovata. Se opri la intrare, admirand inca o data cladirea care nu se schimbase foarte mult. Era nostalgie in inima ei, dar nu avea timp sa-i dea atentie. Intra, mergand cu pasi mari si repezi, pana ajunse in biroul barbatului de care avea nevoie acum.

-Uite cine a venit! Chiar fostul meu agent Momozomo. Spuse directorul cu ironie in voce.

Momo ii zambi cu coltul gurii, privindu-l batjocoritor. Daca nu ar fi avut nevoie de el, ar fi fost praf si pulbere pana acum. Ignorand asta, satena se aseza pe unul din scaune si asa planul ei se dezvolta din ce in ce mai mult. Parca ii crestea inima numai gandindu-se la asta.

Nu ii pasa daca avea sa fie pedepsita pentru ceea ce avea sa-i faca lui Pierre. Si-o merita si punct. Nu avea sa mai fie o victima in fata lui Pierre. Avea sa-l faca pe el insusi una.

Timp de cateva zile Momo nu mai dormea. Era prea ocupata cu cautarea dovezilor. Statea zi si noapte gandindu-se cum avea sa procedeze. Isi facuse un eseu intreg, in care explica de ce Pierre nu merita se fie rege. Il avea salvat pe discuri diferite si avea si cateva copii in laptopul ei. Trebuia sa faca o conferinta de presa inainte ca Claire sa nasca, numai astfel putea sa-si indeplineasca singura si ultima dorinta, dar si razbunarea in acelasi timp.

Nathan ii batu in usa, iar Momo ii deschise. Avea doua pungi in care erau numai alimente.

-Nu ai mancat, nu? O intreba el, deja stiind raspunsul.

-Nu... Ii confirma Momo.

Satena observa mizeria produsa de ea in cateva zile in care nu iesise din casa. Era chiar si lenjerie intima pe jos si pe canapea. Momo se inrosi in obraji, cand vazu cum se uita Nathan. Si el de asemenea, era rosu.

Ea se repezi sa faca curat, dar Nathan o opri, luand-o de incheietura.

-Fac eu curat. O anunta.

-Ce? Dar... totusi... Ezita Momo, fiind stanjenita.

-Tu de acum nu trebuie sa mai faci lucruri ca astea. Le voi face eu pentru tine.

-Atunci... voi face eu de mancare.

Nathan aproba, stiind ca Momo se pricepea cat de cat la gatit. Trupul ei se simtea ciudat. Simtea o emotie nemaiîntâlnita pana acum. Ardea toata si era sigura ca nu avea febra. Incerca sa ignore acel sentiment si se concentra pe taiatul legumelor, dar nu reusea sa-si ia atentia de la focul ce-i venea dinspre stomac.

Se uita la Nathan cu coada ochiului, vazandu-l cum strangea hainele de pe jos. Senzatia aceea nu se potolea. Oare asta numeau cuplurile a fi excitat? Momo se palmui de infinite ori, in gand, fiindca o astfel de idee ii veni in minte. Avea fantezii cu Nathan?

-Am terminat curatenia. Da-te, fac eu restul. O indemna Nathan, spunandu-i sa se aseze.

Momo facu intocmai si lua un loc pe scaun. Ii privea spatele musculos si bine format, dupa care cobori pana la solduri, iar mai apoi...Se ridica de pe scaun, luand niste apa rece. Ce naiba se intampla cu ea? Bau un pahar intreg, dar nimic nu se schimba.

-Ce e? Nu te simti bine? O intreba Nathan, vazand-o cam rosie.

Se apropie de ea, punandu-i mana pe frunte, dar Momo se dadu cativa pasi mai in spate, ca mai apoi sa fuga in baie. Incuia usa, simtind cum inima mai avea putin si exploda. Nathan veni upa ea, fiind ingrijorat. Nu stia de ce se comporta asa neobisnuit.

-Momo! Striga el, batand in usa. Ce s-a intamplat?

Dar nu-i raspunse. Nu putea vorbi. Era toata tremuranda, nestiind nici ea ce avea.

-Simt nevoia sa...

-Ce? Sa vomiti? Intreba Nathan naiv.

Dar Momo voia cu totul altceva. Se ridica de pe jos, caci statuse ghemuita langa usa si o deschise.

-Vreau sa ma iubesti. Ii porunci ea.

Lui Nathan ii lua ceva pana sa inteleaga ce voia sa spuna iubita lui. O trase langa el si o saruta.

-Asa?

-Mai mult. Ii raspunse, indrazneata.

Nathan o conduse pana in camera ei, unde se asezara amandoi pe pat. Nathan o imbratisa, soptindu-i lucruri dulci in ureche.

***

De dimineata Momo se trezi buimacita de cap. Se vazu in pat, singura, invelita doar intr-un cearsaf alb, fara vreo urma de haine pe ea. Ce facuse? Isi amintea cu greu ce se intamplase cu o zi in urma. Se dadu jos din pat, luand si cearsaful pe ea si observa o pata rosie in mijlocul patului. Oare... chiar se intamplase? Nu-i venea sa creada. Visa? Isi imagina lucruri? Impietrise cand vazu acea pata mare. Ramase uitandu-se in gol, neputand sa clipeasca sau sa se miste macar.

Usa din camera se deschise, iar Nathan intra cu doua cesti de cafea in maini. O vazu imediat pe Momo, stand cu acea privire speriata si confuza.

-Ce e scumpo? O alinta el.

-Asta... chiar s-a intamplat? Intreba satena inca socata.

Nathan veni spre ea, inconjurandu-i corpul cu bratele lui.

-E in regula... Ii sopti, sarutandu-i fruntea.

Momo ramase nemiscata, bucurandu-se de caldura imbratisarii lui. Totul se intamplase asa de repede, incat nici macar nu-si putea aduce aminte ce si cum a facut. Dar vazandu-l pe Nathan asa fericit, nu putea sa faca altceva decat sa se bucure si ea.

______________

Cartea mai are putin si va lua sfarsit. Inca doua capitole, cred, in afara de acesta. Sper ca pana acum ati citit si ati indragit personajele la fel cum am facut-o si eu si sper sa o faceti pana la finalul povestii. Multumesc pentru sustinere, voturi si citiri, chiar tin cont de ele in fiecare zi si desi nu reusesc sa va multumesc tuturor sa stiti ca eu observ de fiecare data cand cineva citeste, voteaza sau comenteaza.