..Austin Texas , 10.09.2012.
-Buna numele meu este Briana Gilbert, m-am nascut intr-un oras frumos , cu oamnei buni dar si oameni mai putini buni. Dupa 16 ani de cand eu am aparut pe lume mama mea pe nume Amy Gilbert a hotarat sa divorteze de tatal meu deoarece nu se mai intelegeau, iar eu am decis sa raman la mama. Cand mama mi-a spus ca trebuie sa ne mutam intr-un alt oras nu am reactionat deloc bine. Dar trebuia sa o ascul si sa ii fac pe plac chiar daca trebuia sa renunt la cea mai buna prietena, Bella. Orasul cel nou se numea Boston, iar acolo locuia bunica mea in varsta de 57 de ani, o iubeam foarte mult si imi era tare dor de ea.
..Dupa 2 zile de mers incontinuu, in care ma gandeam intruna la prietena mea si la toate momentele petrecute impreuna, incetul cu incetul o lacrima sa scurs pe obraz apoi din ce in ce mai multe, mama mea a observat si ma intrebat cu o voce calda si balanda:
-Care este problema Briana, de ce plangi?
-Mama plang deoarece o sa imi fie dor de prietenii mei si de toate locurile frumoase din Austin.
-Te inteleg draga mea dar trebuie sa fii tare, o sa iti faci noi prieteni in Boston si o sa vezi ca o sa fie totul bine. Acum prominte-mi ca nu o sa mai plangi.
-Ok mama iti promit si sper sa ma acomodez mai ales ca o sa ma duc si la o alta scoala.
..Ma uitam pe geamul masinii, la muntele cel frumos care se intindea pe o suprafata foarte mare, izvorul care curgea din munte, iar apa de culoarea cristalului iti dadea o stare de relaxare. Vazusem atatea peisaje uimitoare care te lasau cu gura cascata si eram atat de bucuroasa ca avem o lume atat de frumoasa.
-Am ajuns draga mea.
..Am coborat din masina , am luat bagajul si am intrat inauntru, am luat-o pe bunica imbrate si am vazut ca in ochii ei cei albastri ce citea bucuriea, uimirea
Doamne ce dor mi-a fost de tine(a spus bunica si ma pupat)
-Si mie mi-a fost foarte dor de tine .
-Acum haide sa iti arat camera ta(am urcat scarile si ne-am dus pe un hol foarte mare, bunica avea o casa frumoasa si spatioasa). Ajunsem la camera mea usa era intredeschis , am deschis-o usor , iar cand am vazut-o am stiut ca aceasta este perfecta pentru mine.
-Waw bunico este perfecta(si am putat-o)
-Ma bucur ca iti place, acum te las sa iti despachetezi lucrurile daca ai nevoie de ceva eu voi fi jos cu mama ta, doar striga-ma.
-Asa o sa fac bunico,te iubesc(Apoi fericita am analizat camera, peretii erau de un albastru inchis, avea multe sifoniere si o mica biblioteca,m-am aruncat in pat si parca ma scufundam in el am scos jurnalul si am inceput sa scriu,,Draga jurnalule, acest loc nu este atat de rau , casa bunici e foarte spatioasa cred ca am sa ma acomodez destul de repede’’, am lasat jurnalul jos si am inceput sa imi despachetez lucrurile si sa le asez in sifonier dar norocul meu a fost sa gasesc un lantisor de culoarea argintului avea cateva diamante atasate era atat de frumos, am coborat repede jos)
-Binico uite ce am gasit(si ii arat lantisorul care se atarna in mana mea cea fina)
-Speram sa il gasesti scumpa mea , a fost lantisorul mamei mele si as dori sa il porti tu.
-Chear imi place, iti multumesc bunico(si am pupat-o pe obraz)..Mama as vrea sa merg pana la un supermarket as putea sa imprumut masina?
-Desigur draga mea poftim cheile, ai grija cum conduci.
-O sa am mama, te iubesc(mi-am luat jaketa si telefonul, afara ploua cu galeata, vantul batea atat de tare si crengile copacilor se miscau de parca ar avea viata. M-am urcat repede in masina si am pornit spre supermarket orasul era asa de pustiu si fara viata astfel dandu-ti impresia ca ai traii intr-un oras bantuit. Ajunsa, m-am dat jos din masina si am fugit cat mai repede inauntru, la fel ca orasul era si acest magazin eram eu si vanzatorul mi-am luat ce mi-a trebuit si am platit atunci vanzatorul sa uitat la mine cu ochii mari si ma intrebat:
-Te numesti Gilbert?
-Da domule,de ce?
