Iubirea nu dispare ✔

Partea 3

A mormăit, indignat de faptul că nu-și putea desface cureaua și-am răsuflat ușurată când, până la urmă reușise. Am auzit salteaua patului scârțâind sub greutatea lui, apoi a oftat.

Mi-am ținut respirația.

Mă mângâia. Degetele sale îmi mângâiau pomeții lin, cu teama de a nu mă trezi. Tot corpul mi-a tremurat când i-am simțit buzele calde peste frunte, și m-am temut c-avea să-și de-a seama că eram trează.

-Îmi pare rău!

Și-a retras mâna, iar golul din stomac reapăruse.

(...)

Durerea de cap era îngrozitoare. M-am ridicat în capul oaselor, rotindu-mi privirea prin cameră, blocându-mi-se în cele din urmă pe corpul lui Rohan.

Am zâmbit.

M-am lăsat pe partea lui de pat, apoi, deși nici mie nu-mi venea să cred ce fac, l-am sărutat. Buzele mi-au poposit mai mult decât trebuia peste obrazul său neras, și m-am retras ca arsă, dându-mi seama ce făcusem.

Dacă se trezea? M-am certat singură și m-am ridicat din pat.

Am privit spre hainele împrăștiate pe podea, încruntându-mă la biletul portocaliu — ce-mi era atât de cunoscut — ce ieșea pe jumătate afară din buzunarul pantalonilor săi. M-am aplecat, privindu-l pe Rohan peste umăr, și-am apucat biletul cu două degete tremurânde. Emblema clubului subteran a lui Sergi mi-a încețoșat privirea, și-am clipit des în încercarea de a alunga lacrimile.

Am înghițit în sec, punând biletul unde-l găsisem, și-am intrat în baie. M-am prelins pe lângă ușă și știam că lacrimile aveau să apară dintr-un moment în altul. Le-am lăsat să curgă, privirea fiindu-mi fixată pe sticla dușului și n-am stat să mă gândesc de două ori înainte să-mi dezbrac hainele și să pătrund sub jetul de apa caldă.

Douăzeci de minute mai târziu eram ceva mai liniștită, dar nu aveam curajul necesar să ies din dus și să întru în dormitor doar într-un prosop, când parfumul tipei cu care mă înșelase Rohan în că persista în dormitorul nostru. Am oftat, oprind apa, ieșind din duş exact când ușa băii fu deschisă. Înghețasem în loc cu privirea fixată pe Rohan, ce părea că era la fel de pierdut ca și mine.

Trecuseră luni întregi de la ultima noastră noapte de dragoste. Îmi doream atât de tare să-i mai simt brațele vânjoase de jur împrejurul meu, mangaindu-mă și asigurându-mă că el va fi singurul bărbat din viața mea. Să îi simt buzele peste fiecare petec de piele, dezmierdându-mă. Să-i simt căldura corpului după ce aveam să adormim îmbrățișați.

Am fost atât de prinsă în gânduri încât nici nu-l văzusem apropiindu-se. Și-a întins mâna pe deasupra capului meu, iar dezamăgirea îmi acaparase întreg chipul. Răceala prosopului îmi strânse inima și m-am forțat să alung sentimentul ciudat ce-mi dădea de știre că aveam să izbucnesc în plâns. I-am privit iriși căprui în speranța de a vedea ceva care avea să-l de-a de gol, dar mă lovisem de un zid imposibil de dărâmat. Bărbatul din fața mea nu mai era același Rohan glumeț și zâmbăreț. Trăsăturile îi erau umbrite de întuneric, iar acum că-l privesc mai bine puteam să-i observ vânătăile de pe pe chip.

Cum de nu observasem asta când îl sărutasem?

-Ce ai pățit? l-am întrebat îngrijorată, și involuntar i-am atins obrazul.

A închis ochii, fapt care mă deruta și mai tare.

-Nimic, mi-a răspuns pe un ton rece, ferindu-se de atingerea mea.

Am rămas cu mâna în aer, privind undeva în spatele lui și n-am mai așteptat un alt gest prin care să-mi spună să ies afară. Însă m-am oprit înainte de a părăsi baia. L-am privit peste umăr și deși nu-i vedeam fața știam că ceea ce aveam să-i spun îl va surprinde.

-Știu c-ai fost la Sergi, și mai știu și că mai înșelat, însă te-aș ruga ca data viitoare să nu mai intri lângă mine în pat.

(...)

La naiba! Eram atât de idioată încât după ce-i spusesem acele cuvinte lui Rohan mă închisesem în camera de oaspeți, sfârșind prin a-mi jeli soarta. Avusesem curaj să ies afară abia după ce auzisem ușa apartamentului izbindu-se, pe semne că plecase, iar apoi mă afundasem iară în așternuturile ce le împărțisem. Deși eram conştientă că asta îmi făcea mai mult rău decât bine.

Pe la patru jumătate seara, mă decisesem să mănânc ceva. Am scotocit prin frigider în căutarea a ceva fără grăsimi, și o poftă subită de carne înmuiată în vin roșu mă luase pe nepregătite. Așa eram eu, pofteam în momente care mai de care ciudate și dacă m-ar vedea cineva ar zice că-s însărcinată, dar era departe de adevăr. Am dat la o parte cutia de lapte și mi-am întins mâna către ceafa de porc. Îmi linsesem buzele, abia abținându-mă să n-o mănânc crudă și-am scos tigaia din dulap.

Terminasem de mâncat pe la cinci jumătate, iar lipsa lui Rohan îmi adusese un sentiment de teamă în suflet. Dacă nu avea să vina până în șase, aveam să-l caut. Soneria apartamentului mă scoase dintre gânduri și m-am incuntat la persoana de după vizor. Nu mai vorbisem de mai bine un an și știam sigur că discuția noastră nu fusese una amicală, astfel încât să vrea să de-a din nou ochii cu mine.

-Ce vrei, Nasira?

M-am încruntat înspre ea când am surprins-o înghițind în sec și m-am panicat brusc.

-Ce s-a întâmplat? am întrebat cu teamă și lacrimile din ochii ei îmi provocau fiori reci pe șira spinării.

-Rohan, a înghițit iară în sec și mi-am auzit sângele vâjâindu-mi în urechi.

Bună, dragelor/dragilor. Sper că v-a plăcut capitolul, deşi parcă începutul cam scârție.
Vă aştept părerile.

NEEDITAT!

Pupici ❤