Iubirea nu dispare ✔

EPILOG

*Capitolul este dedicat vouă, celor care m-ați susținut şi ați rămas alături de mine! ❤*

ROHAN POVESTEȘTE:

Am ieșit din ascensor, încă chicotind și gândindu-mă la ce față o să facă Sergi când îi voi apărea în prag. Probabil primul gând care-i va veni în minte va fi că iar m-am certat cu Eliana. Mi-am scuturat capul, încă amuzat și-am apăsat pe sonerie. După câteva clipe ușa fu deschisă, iar de după ea răsări chipul surprins al Nasirei.

-B-bună, șopti încă uimită, dându-se într-o parte, vrând să mă poftească înăuntru.

-Iubito, cine...

Glasul curios al lui Sergi, piere brusc la vedera mea și-i pot vedea trăsăturile înăsprindu-se pe data. Pășește apăsat până în dreptul Nasirei, sărutându-i apoi unul dintre umeri.

-Iubito, eu și cu Rohan avem de discutat..., rostește în timp ce-i privește chipul, aruncându-mi la urmă o privire plină de subînțelesuri.

-Dar..., protestul Nasirei este întrerupt de sărutarea castă a lui Sergi, iar aceasta aprobă tăcit, desprinzându-se de brațele lui și înaintând în apartament.

Sergi răsuflă brusc, apoi inspiră o gură lacomă de aer. Palmele îi sunt strânse în pumni, iar tensiunea ce crește între noi mă lasă șocat. În toți anii de când ne cunoaştem nu am avut vreo ceartă adevărată, doar tachinări inofensive despre femei și băutură, însă acum știu sigur că e mai mult decât o tachinare. Sergi mă privește ca pe o amenințare, iar eu știu că femeia ce nu cu mult timp îi stătuse în brațe este oarecum motivul lui.

-Știi că îmi ești mai mult decât un prieten, începe pe un glas șoptit, încă refuzând să mă privească. Ești fratele meu încă din facultate și așa vreau să rămânem, dar..., inspiră brusc, întorcăndu-și în cele din urmă privirea spre mine.

Îl privesc curios, văzându-l cum se calmează și privește peste umăr. Silueta Nasirei stă nemișcată în dreptul unui hol, privindu-ne temătoare. Sergi oftează istovit, apoi mă împinge în afara intrării în apartament și odată ieșiți închide și ușa.

-Uite, omule, nu-mi poți face asta din nou! rostește disperat, respirația urcându-i și coborându-i pieptul alert.

Îl privesc nedumerit, neînțelegând de ce se poartă de parcă ia-și fura ceva.

-Abia și-a revenit, și după atâția ani în sfârșit pot spune că începe a ține la mine. Nu mi-o poți lua iară! acum strigă la propriu și mă văd nevoit să-l imobilizez.

Mâinile mele îi cuprind umerii, și făcând un efort supraomenesc îl lipsesc de perete. Se arată surprins de mișcarea mea doar câteva secunde, ca apoi să mă trezesc cu un pumn venit pe neașteptate în față. Pășesc în spate, eliberându-l și ducându-mi mâna în dreptul ochiului stâng inspir șocat de faptul că m-a atacat, privindu-l în timp ce-mi pipăi rana de deasupra sprâncenei. Până și el pare surprins de faptul că a ridicat mâna la mine, însă ușa ce se deschide brusc ne face să amuțim. Nasira iese agitată pe hol, venind în fugă spre mine. Degetele sale abia îmi ating rana, iar eu privesc pe furiș înspre Sergi. Privirea îi este tristă și abia acum îmi dau seama de ce am încasat un pumn.

E îndrăgostit de Nasira!

Mă plesnesc mintal pentru faptul că nu am observat asta și prind încheietura femeii ce îmi mângâie pielea din jurul rănii. Ochii îi sunt plini de lacrimi, și deși venisem cu o invitație, o las baltă. Sărut palma Nasirei mulțumindu-i și dau să plec în timp ce-i abandonez mâna cu mișcări mecanice, încă în transă.