Fata de Nicăieri

Capitolul 1

Primele raze palide ale soarelui se strecurau încet printre perdele, luminând întreaga cameră, frumos colorată în nuanțe de violet. Frunzele tomnatice, ca de aramă, cădeau încet pe lângă fereastră. Începea o nouă zi, atât pentru oameni, cât şi pentru natură. Parcă totul prindea viață prin ochii albaştri ai lui Zoey, în casa albă de pe Main Street, numărul 8.
Fata se ridică din pat, trăgând perdelele, fiind orbită de soarele dimineții. Tot Vancouverul era treaz, cu toate că nu era nici 7:30.
Dintr-odată, uşa se deschise. Era Pam, bucătăreasa.
- Domnişoară Taylor, micul dejun este servit!, spuse ea, aducând o tavă mare, plină cu bunătăți.
- Pam, te rog, spune-mi Zoey! Ştii că nu îmi place când îmi spui ,,domnişoară Taylor"!, o rugă ea, luând tava.
- Dar..., încercă Pam.
- Niciun ,,dar"! Te roog!, spuse ea făcând ,,fața de cățeluş" la care Pam nu putea rezista.
- Bine..., Zoey!, încuviință Pam, grăbindu-se să plece.
- Mersi!, zâmbi ea.
- Ah, era să uit, mama dumneavoastră vă cheamă în living peste 5 minute, îşi aminti ea, plecând imediat.
Zoey oftă. Mama ei, Bridget, avea mereu pretenția ca ea şi cu sora ei mai mare, Erin, să fie mereu la locul potrivit, exact atunci vând voia ea. Compania ei de cosmetice era prima în topul Americii, fiindcă Bridget ştia să o conducă cu o mână de fier... ,, La fel cum îşi conduce şi familia", gândea Zoey.
Mâncă repede tot ce avea în farfurie, fără să folosească tacâmurile, murdărindu-se pe față. Se îmbrăcă repede cu ce îşi găsi în dulap, îşi pietănă parul ei şaten cu şuvițe blonde, ajutată de o perie, toate astea pe melodiile ei de rock din anii '90, fără de care, spunea ea, nu putea trăi. Coborî repede scările, ajungând în living.
- Era şi timpul!, oftă Bridget, rotindu-şi câteva şuvițe din părul ei lung şi blond.
- Nu am întârziat, nu-i aşa, doamnă?, zâmbi Zoey sarcastică.
Bridget râse. Poate că uneori părea severă, însă una dintre calitățile ei era cu siguranță simțul umorului. Îşi iubea fiicele, chiar dacă nu o arata prea des.
- Nu uita că avem un program foarte încărcat. Astăzi este petrecerea fiului lui Harvey, iar eu, tu şi Erin am fost toate invitate, îi aminti Bridget cu seriozitate.
Harvey era iubitul lui Bridget, un actor de film, care avea reşedințe în Zanzibar, Tenerife şi Hawaii. Se spunea că iahtul lui, ,,Safirul", făcuse înconjurul lumii. Erin şi Bridget erau în extaz, însă Zoey nu era prea încântată.
- Da, mamă. Cred că mi-ai povestit despre asta de un miliard de ori doar în ultima lună, oftă ea plictisită. Chiar nu înțeleg de ce trebuie să vin şi eu! Adică, Erin adoră petrecerile, dar ştii că eu le urăsc. Să îți pui rochie si pantofi cu toc, să îți faci părul într-un anumit fel! Pur şi simplu nu suport!
- Gata, Zoey! M-am săturat de fițele tale! Toată săptămâna te-ai plâns că nu mergi de nicio culoare!, țipă Bridget enervată.
- Păi nu vreau! Nu îmi pasă că fiul iubitului tău plin de bani face 16 ani!
- Zoey, vei merge! Trebuie să vi şi tu!, încearcă Bridget. Te rog, du-te şi pregăteşte-te! Plecăm în 5 minute! Erin ne aşteaptă!
- Bine!, spuse ea apăsat. Dar e ultima oară când fac asta!
Zoey părăsi camera destul de supărată. Poate părea rebelă şi impulsivă, însă avea şi o latură sensibilă pe care nimeni nu o ştia. Din cauza job-ului, Bridget se muta dintr-un loc în altul, luându-şi fiicele după ea. Vancouver urma ăminul lor pentru următorii 2 ani. Zoey nu apucase niciodată să îşi facă prieteni, spre deosebire de Erin, care avea tone de amice pe Skype. Îşi dorea să fi putut vorbi cu cineva despre tot ce i se întâmpla. Nu avea prieteni. Nimeni nu o înțelegea. Viața ei părea perfectă, însă era departe de perfecțiune.

* * *

Maşina neagră parcă în subsolul mall-ului.
- Haide, Zoey! Grăbeşte-te! Erin ne aşteaptă in Bershka!, spuse Bridget trăgându-şi fiica din maşină.
- Bine. Stai, mamă! Stai să îmi iau telefonul!, țipă Zoey întinzându-se. Trist, dar adevărat: telefonul devenise unicul ei prieten.
După ce făcură slalom printre firmele de haine pe care Zoey le ştia prea bine, ajunseră însfârşit în Bershka, la cabinele de probă.
- Însfârşit! Vă aşteptam, spuse Erin, cu un aer de divă. Zoey nu se miră. Ştia că Erin îi semăna întrutotul lui Bridget.
Era îmbrăcată într-o rochie scurtă, cu decolteu, de un roşu aprins ce îți lua ochii. Buclele blonde-roşcate îi atârnau grațios peste spatele descoperit. Clipea des din ochii ei verzi, ca smaraldele.
- Îți stă minunat!, exclamă Bridget, schimbând subiectul.
- Mulțumesc, mamă!, spuse Erin scurt, îmbrățişând-o.
- Zoey! Haide să mergem să probăm nişte rochii, se întoarse Bridget spre ea.
- Chiar trebuie?, întrebă ea plictisita. Pot foarte bine să îmi iau nişte jeanşi şi o bluză.
- Nici să nu aud! Du-te în cabină!, îi ordonă Bridget ca o adevărată regină. Zoey oftă şi îşi târîi picioarele într-acolo.
- Aceeaşi Zoey! N-ai ce face!, râse Erin.
- Sper doar să nu ne facă de râs mâncând, aşa cum mănâncă, în public, oftă Bridget, închizându-şi pentru o secundă ochii albaştri, ca cerul.
- Să sperăm!
Zoey auzea toate astea, dar nu o interesa. Locuise cu Bridget şi cu Erin toată viața ei. Tot ce voia era să scape mai repede din cabină. Nicio rochie nu îi plăcea. Ba erau prea scurte, ba erau prea decoltate, prea colorate...în concluzie prea feminine!
Până când văzu ceva atracti...o salopetă neagră. Bridget şi Erin nu puteau să îi reproşeze absolut nimic. Salopetele chiar se purtau la petrecere, iar aceasta era exact pe gustul lui Zoey: simplă. Nu era deloc scurtă, nici decoltată şi era neagră. Nu avea nicio altă culoare ca să atragă atenția.
După ce îşi asortă salopeta cu o curea albă, fata ieşi din cabină aşteptând reacția celor două.
- O, Doamne! Zoey! Tu chiar ai găsit ceva care să îți placă!, se miră Bridget. Dar...
- E din sezonul trecut! Nu o poți purta!, se repezi Erin la ea.
- Ori o port pe asta, ori mă vedeți în jeanşi şi bluză, spuse Zoey hotărâtă.
- Foarte bine!, zise Bridget ținând în mână o rochie aurie, sclipitoare. Şi eu mi-am ales rochia. Acum schimbați-vă ca să putem pleca la coafor! Haideți!

* * *

După ce Bridget îşi prinse părul într-un coc de seară împletit pe partea stângă, Erin şi-l încrețise, iar Zoey acceptă cu greu să şi-l onduleze, se făcu însfâtşit ora 19:00. Petrecerea era pe cale să înceapă.
Bridget, şi mai ales Erin abia aşteptau, Zoey era disperată şi îşi spunea în gând că suferința abia acum începea.