Fata de Nicăieri

Capitolul 7

- Porneşte!, spuse Zoey.
Steven apasă pe mai multe butoane după care nava decolă. Plecaseră de pe Blackalonda. Acum erau în siguranță.
- Deci, Zoey. Nu mi-ai făcut cunoştință cu prietenii tăi!, chicoti Erin.
- Aşa e, îşi aminti Zoey. Păi pe Fip văd că deja l-ai cunoscut, el e Andrew iar el e... Steven.
- Aha! Păi, încântată!, le zâmbi ea făcându-se comodă pe unul dintre scaune. Pe Andrew l-am întâlnit deja la petrecere. Îmi pare rău de aniversarea ta!
- Nu e nimic. Nu regret aniversarea, fiindcă dacă nu ar fi avut loc, nu aş mai fi întâlnit-o pe Zoey, spuse el fericit.
Erin îi zâmbi lui Zoey şmecherşte, iar Zoey făcu la fel.
Steven era singurul care se încăpățâna să nu îşi întoarcă capul şi să fie atent la pilotarea navei. Nu concepea să se introducă în fața lui Erin ca fiind altcineva în afară de tatăl ei, aşa că prefera să nu se introducă deloc. Era fetița lui, iar acum putea să îi fie şi soră, el având încă 21 de ani, iar ea crescând şi ajungând la vârsta de 18. Cu toate că nu o arăta, Steven era încă şocat, la fel ca Zoey.
- Ne întoarcem pe pământ. Nu-i aşa, Zoey?, întrebă Erin.
- De ce? Ca să îți ondulezi părul?, o tachină ea.
- Nu! Dar trebuie să o găsim pe mama!, spuse Erin.
Steven se întoarse cu o viteză incredibilă, pentru prima oară trădându-şi sentimentele şi starea şocantă.
- Salutare şi ție! Ce ai pățit de te grăbeşti în halul ăsta? Ai pierdut cumva metroul? Ups, am uitat, suntem în spațiu!, râse Erin, neştiind că cel de care ea râdea era chiar tatăl ei. Zoey îşi dădu o palmă peste față.
- Şi tu, Zoey ce ai pățit? Tu râzi la glumele bune! Sunteți toți aşa de ciudați!, se plânse ea.
- Erin, opreşte-te! Serios!, o certă Zoey. Tu chiar crezi că ne arde de glume?
- Mă rog, spuse ea concentrându-se asupra unghiilor sale, rotunjidu-le cu ajutorul unei pile.
Zoey oftă întorcându-se spre Andrew. Acesta dădu din umeri nştiutor.
Îşi întoarse, în final, privirea spre Steven, care părea că îi mima ceva din buze. ,,Bridget", deduse Zoey. Erin o menționase mai devreme, poate ştia unde era. Steven ar fi vrut să o întrebe, însă cu siguranță ea s-ar fi apostrofat spunând că nu e treaba lui. Zoey, în schimb, ar fi putut să o întrebe. Doar era sora ei.
- Erin, unde e mama?
Erin ridică capul, fiind mai serioasă ca niciodată:
- Ultima oară când am văzut-o a fost la petrecere, spuse ea.
- Asta deja ştim, oftă Zoey plictisită.
- Mă rog, era acolo împreună cu iubitul ei, Harvey şi cu mine, începu ea să explice, iar nişte extratereştrii în negru l-au împuşcat pe el. Mama a fost distrusă. A vrut să se ducă lângă el să plângă, dar am oprit-o.
Andrew oftă, aşezându-se pe un scaun. Era tatăl lui, iar Erin, de la prea mult talent de povestire, uitase acest mic detaliu. Zoey se aşeză lângă el şi îl îmbrățişă.
- Continuă!, spuse Steven care o urmărea cu cel mai mare interes.
- Două tabere de extratereştrii ne-au despărțit, reluă ea. Pe mine m-au luat cei roz, iar pe ea cei albaştri. În timp ce eram aruncată în portalul roz, am zărit-o şi pe ea fiind aruncată în cel albastru. Am ajuns apoi pe planeta asta roz unde m-a întâmpinat Fip. Nu a stat prea mult cu mine. S-a dus să întâmpine şi alți oameni...
- Voi erați!, confirmă fucsalianul, uitându-se la Zoey şi la Andrew.
- Da! După care s-a întors şi am fost răpiți. Am ajuns pe planeta neagră şi mai departe ştiți.
- Este pe Blurineea, deduse Steven.
- Blurineea?!, întrebă Erin confuză.
- Planeta albastră, explică Steven.
- Sunt prea multe nume!, se plânse ea. Nu putem pur şi simplu să o numim planeta albastră?! Serios acum!
Nimeni nu îi dădu atenție. Andrew era şocat, după vestea teribilă pe care o primise, Zoey îl consola, iar Fip pur şi simplu o ignora.
Steven schimbă cursul navei, după care îi anunță şi pe ceilalți:
- Următoarea oprire: Blurineea!
- O, nu!, se panică Fip.
- Care e problema?, întrebă Steven.
- Îmi este interzis să calc pe Blurineea, spuse el încet.
- De ce?, întrebă Zoey.
- Acolo locuieşte fratele meu. Este şeful planetei. El a pornit războiul, explică el.
- Dar cum este posibil ca un fucsalian să fie fratele unui blurinean?, întrebă Steven uimit.
- Nu este posibil, spuse Fip lăsând capul în jos. Eu nu sunt fucsalian. Micul extraterestru îşi schimbă culoarea din roz în albastru doar dintr-o singură comandă de gândire.
- Eşti un fel de cameleon spațial?, întrebă Erin mirată.
- Noi extratereştrii avem fiecare câte o abilitate. Mai utilă sau mai neutilă. A mea este schimbatul culorilor. Sunt un fel de cameleon, da, zâmbi Fip.
- Dar asta înseamnă că..., începu Zoey.
- Da, sunt blurinean. M-am născut pe Blurineea şi am trăit toată viața cu fratele meu, Dip. Şi el avea o abilitate, una foarte specială: se gândea la ceva, orice, iar acel lucru apărea în fața lui. Nu ştiu cum de a reuşit, dar a ajuns şeful Blurineei. Am fost o planetaă paşnică până când Kromtor, şeful Blackalondei a declarat război. Cred că ştiți cu toții cauza. Ambele planete voiau oamenii pentru ei. Dip îi voia neapărat pentru experimente. Am încercat să îi explic că nu trebuie să facă asta, că poate să trăiască în pace şi să renunțe la tiranie, însă puterea i se urcase la cap. M-a alungat din Blurineea, folosindu-se de puterile lui. Voiam pace, aşa că m-am refugiat pe Fucsalia. Însă a trebuit să mă camuflez, fiindcă niciun fucsalian nu ar fi avut încredere într-un blurinean ca mine, le explică el.
- Şi propriul tău frate ți-a interzis să îți vizitezi planeta natală?, întrebă Zoey mirată.
- Este trist ce au facut puterea şi mândria din el, oftă Fip.
- Dar nu trebuie să ne abatem de la plan! Trebuie neapărat să o salvăm pe...ăă..m-mama voastră!, se bâlbâi Steven, gândindu-se la Bridget, care fusese iubita lui odinioară.
- Şi Dip? Ce se va întâmpla cu el şi cu mine?! Cu noi toți, dacă ne ducem acolo?! Aşa, tiran cum e, este fratele meu!, se revoltă Fip.
- Calmează-te, Fip! Nu va păți nimic! Nici el, nici noi! Te poți camufla! Nu te va recunoaşte!, îl linişti Zoey.
- Exact! Te poți face mov! Poți spune că eşti de pe Purplelonia. Am auzit că purplelonienii sunt în relații bune cu blurineenii şi că îi ajută în războiul cu Blackalonda. Nu ai de ce să te temi!, spuse Steven mai convins ca nociodată.
- Steven! Zoey! Dacă sunteți aşa de convinşi de ce nu mergeți chiar voi?!, întrebă Fip furios.
- Fiindcă suntem oameni! Ne vor lua şi vor face experimente pe noi imediat ce ne vor vedea!, spuse Zoey.
- Aveți costumele!, le aminti Fip.
- Sunt costume de blackalondeni! Cele două planete sunt în război! Ne vor omorî când ne vor vedea!, spuse Steven.
- Dar costumele sunt indestructibile, îi aminti Andrew.
- Puteți să încetați cu toate chestiile astea?!, se plânse Erin. Blackalonda! Fucsalia! Bluri...cum o fi! Purpleo..mă rog! Aici se întâmplă ceva cu adevărat important! Am Wi-Fi şi pot să văd în direct prezentarea de modă Arturo Vitalli!
- Dacă tot îți merge telefonul ai putea să faci totuşi ceva util şi să o suni pe mama?!, se repezi Zoey. Dă-l încoace!
- Nu îmi iei tu telefonul!, spuse Erin fugind prin navă ca un copil mic.
- Nu îmi pasă de prezentările tale! Descarci telefonul şi pierzi singura posibilitate de a lua legătura cu mama!, țipa Zoey fugind după ea.
Erin se strâmba la Zoey, fără niciun pic de maturitate, iar în timp ce făcea asta, observă că telefonul îi părăsea1 uşor mâna.
- Iau eu asta. Mulțumesc!
Era Steven, care îi zâmbea răutăcios ținâmd telefonul în mână.
- Dă-l înapoi!, strigă Erin încercând să ajungă la el, dar degeaba, Steven era mult prea înalt şi mai ținea şi mâna ridicată. Dă-mi telefonul, Steve...cum te-o chema! Nu e treaba ta ce fac eu cu el! Nu trebuia tu să pilotezi nava?!
- Mă numesc Steven, nava este pe pilot automat şi asta chiar e treaba mea!, zâmbi el.
Erin mârâi şi sări în continuare, încercând să îşi ia telefonul.
Zoey, în spatele ei, chicotea încet, iar Andrew şi Fip stăteau pe scaune, urmărind minunatul peisaj din fața lor.
- Prima ceartă de familie!, râse Andrew.
- Ce vrei să spui?, întrebă Fip derutat.
- Ah, tu nu ştiai!, îşi aminti Andrew. Păi, să îți fac un rezumat. Steven a pierdut cam 15 ani din viața de pe Pământ, fiindcă zilele de aici sunt ani acolo aşa că Erin şi Zoey sunt defapt fiicele lui.
- O, Doamne! Şi cine altcineva mai ştie?, întrebă Fip.
- Momentan toată lumea, în afară de Erin.
- Ce ştie toată lumea în afară de mine?, întrebă Erin întrorcându-se brusc spre cei doi, întrerupând ,,prima cearta de familie".
Zoey oftă.
- Ce e?!, țipă ea spre Zoey. Ştii că nu îmi place când sunt singura care nu ştie un secret!
Erin era furioasă, iar Zoey şi Steven nu ştiau ce să facă. Cum aveau să îi explice imposibilul, dar posibilul adevăr?
Zoey se încruntă spre Fip şi Andrew, parcă spunând: ,,Nu puteați să vă țineți gura. Nu-i aşa?".
- O luăm de la capăt!, spuse Steven.