DRAGOSTE INTAMPLATOARE (Volumul 2)

Capitolul 8

Cand usile s-au descins, eram intr-un loc total diferit. Ne-am panicat.

-Bine ati ajuns la "baza militară" . Spune căpitanul
-Unde suntem? Credeam ca ne duceti acasa. Spune Tim nervos.
-Aaaa. Acasă? Nuu. Nu veti merge acasa. Pana nu ne asigurăm ca sunteti "curati" si nu ne vom asigura ca nu spuneti nimic.
-Ce dracu.... ce dracu am putea spune? Spune Tim din ce in ce mai nervos.
-Sunt multe de spus. Te rog sa te calmezi sa nu inrautatesti situatia.

Generalul pleaca, face un semn cu doua degete ridicate soldatilor.
Soldatul ne ia pe amândoi si ne duce intr-o celula.
-Mai bine ramaneam in padure. Spune Tim tinandu-si capul in palme.
-Tim nu spune asta! Spun eu la fel de suparata ca si el.
-De ce? Daca acum nu ne mai intoarcem deloc? Sunt prea multi, nu pot sa le tin piept. Spune Tim cu ochii inlacrimati.
-Nu e nevoie. O sa iesim de aici, ai sa vezi. Spun eu in timp ce il imbratisez.

A doua zi.

Usa celulei se deschide cu zgomot. Eu si Tim tresarim speriati de acest zgomot.
La usa era un soldat.
-Va rog sa ma urmati. Spune el fara sa aiba vreo reactie.
-Unde ne duci?Spune Tim nervos
-Nu pune intrebarinsi urmeaza-ma! Spune soldatul la fel de linistit.

Iesim pe usa celulei. Nu aveam castile puse, spre mirarea noastra. Am mers pe acel coridor timp de 20 de minute fara oprire, dar intr-un final am ajuns la camera comandantului.

-Ei sunt ratacitii? Il intreaba generalul pe soldat.
-Da domnule.
-Bine. Acum poti sa pleci.

Acea camera era plina de harti insemnate cu diferite trasee. Tim se uita pe pereti, dar acea activitate i-a fost intrerupta de comandant, care a spus:
-Ce a fost in mintea voastra sa mergeti in acea padure?
-Ne-am ratacit. Am spus destul de clar.
-Destul de clar zici. In regula. Cred ca stiti drumul spre casa destul de clar. Nu?

Comandantul se ridica in picioare si incepe sa se plimbe prin camera de colo colo.

-Nu. Spune Tim lasandu-si capul in pamant.
-Ei bine...cred ca am sa va mai tin putin pe aici. Am nevoie de niste oameni care sa faca putina curatenie pe aici.
-Curatetine? Esti nebun? Fata asta este insarcinata si tu vrei sa iti faca curatenie? Spune Tim foarte nervos.
-Insarcinata? Serios? Dar cand ati plecat in aceasta "mica excursie" , nu era insarcinata? Spune omul cu un zambet larg pe fata.

Tim devine din ce in ce mai nervos. Comandantul il cheama pe soldatul responsabil cu mutarea noastra in celula si ne scoate afara din camera. Nu dupa mult timp de mers, Tim imi sopteste:

-Plecam de aici. Acum.
-Cum?

Din perspectiva lui Tim.

Am intrat in acea sala in care ne astepta colonelul. Pe peretii camerei erau prinse harti marcate cu diferite trasee.
In timp ce comandantul ne interoga, am observat ca pe birou era o harta a cladirii in care ne aflam. Cand comandantul se ridica de la masa, eu iau harta fara sa fiu vazut de nimeni.
Soldatul ne ia pe mine si pe Abby si ne duce spre celula. La jumatate din drumul spre celula, ii spun lui Abby in soapta:

-Plecam de aici. Acum.
-Cum? Spune ea putin speriata.
-Am furat o harta a cladiri. Stiu unde se afla iesire si suntem foarte aproape de oras.
- Ok. Am incredere in tine.

Din perspectiva lui Abby.

Am intrat pe urmatoarea usa care ne-a iesit in cale si am ajuns intr-un labirint de holuri, care nu se mai terminau.
Usa de la iesire era pazita de doi paznici.
Tim il prinde pe primul paznic si ii frange gatul, iar eu il lovesc pe celalalt cu o bara in cap, lesinand. Am iesit din curtea in care se afla cladirea si am pornit pe drumul care pornea spre oras.

Era deja noapte, noi fiind inca pe drum. Din urma noastra se vad trei masini, care aveau viteza foarte mare. Tim ma prnde de umeri si ma aseaza dupa un bolovan. El se intinde pe pamant, in iarba inalta.
Masinile erau tot mai aproape. Zgomotul care il scoteau pietrele de sub rotile masinilor, imi provocau frica.