DRAGOSTE INTAMPLATOARE (Volumul 2)

Capitolul 9

Era deja noapte, noi fiind inca pe drum. Din urma noastra se vad trei masini, care aveau viteza foarte mare. Tim ma prinde de umeri si ma aseaza dupa un bolovan. El se intinde pe pamant, in iarba inalta. Masinile erau tot mai aproape. Zgomotul care il scoteau pietrele de sub rotile masinilor, imi provocau frica.

Masinile se apropiau din ce in ce mai mult, eu tremuram din ce in ce mi mult, iar Tim devenea din ce in ce mai nervos.

S-au oprit in dreptul nostru. Ne-au gasit. Suntem morti. Ce ne facem?

Tim statea in iarba nemisca. Astepta. Am vrut sa o iau la fuga, dar Tim mi-a facut semn sa raman acolo jos in liniste.

-Unde dracu au plecat idiotii aia? Spune capitanul nervos.

-Capitane... o sa ii gasim. Dar dupa ce ii gasim... ce facem cu ei? Spune soldatul nedumerit.

-Dupa ce ii gasiti, ii legati si ii aduceti in biroul meu sa le zbor creierii. Spune capitanul din ce in ce mai nervos.

Cei doi urca in masina. Eu si Tim iesi din ascunzatori. Tim ma ia in brate, iar eu incep sa plang. Tim incearca sa ma linisteasca, dar frica care a pus stapanire pe mine nu imi da pace.

-Trebuie sa plecam de aici. Acum. Spune Tim sufland greu.

-Dar unde? Nu cunoastem drumul. Spun eu plangand in continuare.

-Ti-am promis ca o sa ajungem acasa teferi. Ei bine, asa o sa fie.

Dupa toate acestea ne-am continuat drumul, chiar daca nu vedeam nimic in jur. Masinile erau prea departe pentru a ne putea vedea, deci ne-am continuat drumul linistiti, fara griji. 

*A doua zi*

Au trecut cateva ore bune de cand mergem. Eram epuizata. M-am asezat pe o piatra timp de zece minute, dupa care am vrut sa pornesc din nou la drum, dar Tim mi-a pus mana pe umar si m-a asezat din nu la loc.

-Ramai jos. odihneste-te. Mergem de mai mult de 6 ore si nu te-ai odihnit deloc.

-Dar nu sunt obosita.

-Abby. Trebuie sa te odihnesti. Nu plec fara tine.

-Dar...

-Niciun dar. Ma intrerupe Tim. Nu te mai comporta ca un copil.

-Ok.

Tim ma saruta pe frunte. Se aseaza langa mine si asteapta. Oare ce asteapta?

Am atipit pentru cateva minute. Tim ma ia in brate, dar dupa 30 de minute ma trezeste. 

Un autobuz se apropia de noi. Ne-am ridicat in picioare si i-am facut semn cumana sa se opreasca. Autobuzul s-a oprit si am urcat in el. Acum eram in sigurata.

Dupa cateva momente autobuzul este oprit. 

-De ce ne-am oprit?Intreb eu ingrijorata.

-Nu stiu. Lasa-te jos. Spune Tim in timp ce se ascundea dupa scaunele autobuzului.

Din fata autobuzului se auzeau doi barbati vorbind. 

-Nu ai vazut doua persoane: o fata blonda si un baiat putin mai inalt in timp ce veneai?

-Nu am vazut nimic omule. Nu vezi ca este gol autbuzul si drumul este pustiu? Spune soferul.

Auzind cuvintele lui am rasufla usurati. Am fost salvati de soferul autobuzului. Soldatul a coborat, iar cand am fost siguri ca ne-am indepartat, am mers in fata autobuzului pentru ai multumi soferului.