Chanellia

Sărutul

A doua zi , toată lumea se uita la mine. Se şoşoteau şi spuneau chestii cum ar fi "Aţi văzut ce curaj  a avut când a sărit peste vîrcolac ". M-am aşezat în ultima bancă cu Lucius. Acesta tăcea...Eu tăceam...
- Mulţumesc !a rupt tăcerea.
- Cu plăcere , am ceva să te întreb!
- Sigur !
- Mă mai iubeşti ?
- ....Te-aş iubi chiar dacă ai fi cea mai ... 
     Şi...a sunat clopotul.Deci...mă iubea.Toată lecţia am luat notiţe şi n-am răspuns. După aceea i-am strecurat un bileţel în ghiozdan exact ca al părinţilor "Ne vedem după ore la lacul din pădure
P.S. Nu uita o oglindă ! " Ardeam de nerăbdare să fiu doar eu , Lucius şi lacul...
     E seară...Luînd în consideraţie că e iarnă , e destul de frig. Am mers la lac, purtam o pelerină albastră care-mi ţinea de cald. Doamne , ce frig e ! El , mă aştepta deja. S-a întors cu faţa la mine, în mîna stîngă avea o oglindă mică.
- Tu m-ai chemat ?
- Eu te-am chemat ...
- De ce cu o oglindă ?
- Vei vedea ...
     Mi-am dat pelerina jos. I-am luat oglinda , am pus-o pe apa lacului ( era magic, deoarece nu era îngheţat ) , apoi am borborosit ceva.
- Şi ce ?
- Aşteaptă !
- E Dove ? Frumoasa mea Dove ? şi a încercat să sară în lac , dar l-am oprit
- Da ! Acum vezi cine este cu adevărat !am dat ochii peste cap.
- Ea e Întunericul ?
- Vai , da !am spus eu cu sarcasm.
- E imposibil !
- Lucius !
       Trebuia să fac ceva. Apoi ,am auzit  un strigăt de ajutor în interiorul meu . Ştiam ce aveam de făcut... L-am luat de mînă, acesta mă privea confuz. Ne-am plimbat aproximativ o oră prin pădure.
- Chanellia ...
- Da , Lucius ...
- Eşti frumoasă...
    Îmi ţinea mîna strîns şi simţeam cu sîngele meu cald cu sîngele lui rece se contopeau. Ne-am apropiat unul de celălalt, i-am trecut cu mîna prin părul său blond , apoi , l-am privit în ochii care strigau după ajutor. Buzele noastre s-au apropiat...simţeam ceva neobişnuit , parcă , în acel moment ardeam. Iar el simţea la fel...
   Acela a fost primul nostru sărut. Sărutul luminat de lună. După , Lucius a căzut fără cunoştinţă. Ştiam că nu trebuia să fac nimic , doar să-l privesc...
- Tu ! Chanellia , îmi pare rău !
- Credeam că nu-l voi mai vedea pe adevăratul Lucius ...
- M-ai salvat !
- Cum spuneai tu , oricând...