Chanellia

Bogătaşa

Inspir ...expir. Nu mă pot calma...totul era pierdut. Am ieşit plîngînd din birou...trebuia să primesc noii elevi ai academiei.
- Domnişoară Dark , aţi păţit ceva ?
- Nu , nu , haide , treci să te clasific.
Trebuia să mimez fericirea de faţă cu elevii nou-veniţi. Eram plictisită ,dar aveam noroc că mi-am luat gîndul de la cît de proastă am fost că n-am putut proteja potiunea...
-Domnişoara Dark ?
- Da , ce doriţi ?
- Urmaţi-mă...
I-am urmat spre un hol despre care nici nu ştiam , mă dureau picioarele de la atîta mers... Peste vreo trei ore am ajuns , în sfîrşit.
- De ce am venit aici ?
- Ummmm....este blocat..
- Îmi explică şi mie cineva ce se întîplă aici ?
Grupul de domni îmbrăcaţi în sacou se ghionteau...o voce răguşită se auzi din spate. Era un domn scund.
- Dumneavoastră...deţineţi o avere colosală...
- Da , ştiu ... sunt proptietara Wizdellului.
- Şi a tot ceea ce se află în Wizdell.
- La ce vă referiţi ?
- Dacă se poate , scoateţi-vă diamantul şi ţineţi-l lipit de lacătul uşii...
- Care uşă ?
- Oh...puteţi diamantul pe diamantul desenat pe perete.
L-am pus , eram confuză.De odată , peretele s-a transformat în miliarde de steluţe albastre. În camera dată era un ocean de rubine , cutii cu aur şi toate bogăţiile din lume. De după un morman de aur a ieşit un căţeluş. Al cui era ? Pe zgardă era gravat cu aur Adevăratului moştenitor. Am găsit o scrisoare în care scria "Dragă Chanellia , a venit timpul să descoperi cît de preţioasă eşti , labradorul primit a apărut când ai găsit camera , tratează-l cu afecţiune ca pe cel mai scump lucru din lume. Cu drag , mama şi tata. (P.S. Celui ce merită)"
Brusc eram bogătaşa....dacă mi-a rămas doar labradorul , păi , cred că de azi voi conduce şi voi investi totul în Wizdell.