Chanellia

Potiunea

Am plecat în biroul meu. Bine că "elevii" mei dormeau deja. Am căutat dosarul printre cele ale Reptilelor. Aveam impresia că nu-l mai găsesc , când , în final l-am găsit. Era prăfuit şi foarte murdar. Am găsit lângă dosar o carte subţire, stai , cum a spus Black , pun mîna pe cotor. Ea s-a deschis , iar din ea a ieşit o lumină orbitoare , iar o voce caldă , care semăna a Saphirei mi-a dat instrucţiunile pentru potiunea de reînviere. Nu trebuia să dau greşi ,căci muream dacă nu mergea. Pînă în zori trebuia să fie gata sau totul era prea complicat...
Ştiam că puteam să i-o dau lui Lucius oricând doresc eu , dar trebuia să fie gata în seara asta. După vreo patru ore de chin , am terminat-o , pot spune că-mi era cam frică, dar spun : Voi aştepta patru ani ,pentru a fi sigură că îl pot readuce la viaţă ! Am pus sticluţa pe cel mai înalt raft şi în sfîrşit am plecat la culcare.
De dimineaţă , m-a vizitat Dominic.
- Unde ai fost ? E tocmai ora unsprezece !
- O , nu ! Am întîrziat la Şedinţa Comitetului Pedagogic şi la Alegerea noilor elevi !
- Fii pe pace , am mers eu la toate!
- Tu nu ar trebui să ai lecţii ?
- Nu , eu nu sunt special ...
L-am îmbrăţişat şi am plecat spre sălile de clasă. Am uitat uşa deschisă , sper să nu fi intrat cineva...
De atunci am păzit sticluţa ca cel mai de preţ lucru. Şi mi-am respectat angajamentele , eram o şefă bună ....
Patru ani mai tîrziu :
E ziua când absolvim. Sunt emoţionată , deoarece , mă rog azi e ziua cea mare! Trebuie să folosesc potiunea... I-am felicitat pe toţi , am pregătit sala de bal, cantina , rochiile , totul era perfect ! M-am cam obişnuit fără prezenţa lui Lucius...
La prînz am fugit la mine în birou. Am căutat peste tot sticluţa, dar nu era... Dacă am pierdut-o ?
- Asta cauţi ?şi apăru cea care l-a omorît pe Lucius .
- Dă-mi-o ! Acum !
- Sau ce ?
- Sau ....sau ...
- Oh , ai rămas fără apărare ? Apropo , am vrut să-ţi mulţumesc , deoarece mi-ai făcut potinuea asta pentru a reînvia EU !
- Nu e pentru tine !
- Serios ? i-a deschis capacul şi a băut-o pe toată , atunci chiar puteai simţi că există ... sunt pierdută.
- De ce faci asta ?
- Fac ce ? Să trăiesc ?
- Nesimţito !
Acum că ea e cea pe care am reînviat-o , păi .... nu-l mai pot salva !