WhatsApp //h.s //

A douăzeci şi patra conversație

//00:00//

H: Bună, Nina.

Asistenta: De unde ştii că sunt eu?

H: Pentru că eşti acolo, lângă ea. Alissia nu va răspunde prea devreme. Am văzut-o..Mi-a fost atât de teamă să intru acolo şi s-o văd suferind. Era atât de palidă.. zâmbetul îi pierise,pielea ei luminoasă era galbenă. Părea atât de fragilă şi sătulă de tot. Mi-a fost teamă s-o ating. Când i-am atins fruntea , un fior mi-a cuprins corpul. Era rece..nici pătura croşetată de bunica ei nu o mai încălzea.Mâinile îi stăteau înghesuite una într-alta aşezate pe piept. Nu am putut să stau foarte mult acolo.Eram distrus s-o văd în halul ăla. I-am acoperit mâinile cu geaca mea,am sărutat-o pe frunte,apoi am ieşit pe hol. Am plâns..parcă eram o femeie. Dar faptul că Alissia era în starea aceea, m-a afectat psihic, devenind poate un om sensibil.

Asistenta :Îți mulțumim amândouă pentru ajutorul tău! Ştiu cum e să treci prin aşa ceva, dar împreună veți trece peste! E o luptătoare.

H: Aşa e şi voi face tot posibilul să treacă peste şi să se facă bine.

Asistenta: Ok. Ai încredere în mine,nu o să afle cine eşti! Acum linişteşte-te şi încearcă să treci peste. Ok? Sunteți 2 oameni puternici. Luptați!

H: Mulțumesc mult, Nina. Voi veni şi mâine la spital, noapte bună!

Asistenta: Noapte bună!

Deconectat

CAPITOL EDITAT