Imi este asa de frica... Luke trebuie sa se opereze pentru ca,dupa cum bine stiti,am fost la schi si a cazut foarte nasol.
–Hey! Cum esti?spune Carly care abea ajunsese la spital.
–Imi este foarte frica. Sunt ingrijorata rau! Am inteles ca trebuie sa se opereze si la spate pentru ca atunci cand a cazut a cazut pe gheata.
–Puteti intra!spune doctorul dupa ce iese din salonul lui Luke.
–Doarme?intreaba Jess.
–Nu cred!spune Carly.
–Fetelor! Cred ca ar trebui sa il lasam sa se odihneasca.spun eu cu durere.
–Dar,ai nevoie sa il vezi . El are nevoie sa te vada. Haide! Du-te la el!!tipa la mine Jess.
Ma duc pa Luke,care era inca foarte palid si ii cuprind mana in ale mele.
–Buna,iubitule. ii șoptesc eu. Totul va fi bine.
–Nu sunt speriat. Doar ca... Ma macina gandul ca am stricat vacanta tuturor. Sunt un fraier.
– Nu mai gandi asa. Ma doare ca gandesti asa despre tine. Nu a fost vina ta.
–Domnisoara,am sa va rog sa iesiti deoarece il vom duce in sala de operatii. imi spune doctorul.
Cu ochii in lacrimi vad cum Luke este impins de 5 medici spre o sala de operatii.
– Totul va fi bine.imi sopteste el.
–Te iubesc. ii raspund eu.
O iau pe Jess in brate si ma uit la Luke cum se indeparteaza de mine cu alti 5 doctori pe langa el.
Mi s-a spus ca il voi vedea peste 5 ore asa ca m-am asezat frumos si am adormit in camera in care statea Luke. Aproape ca puteam sa il simt langa mine. Dimineata,cand m-am trezit eram singura. Jess ,Mary si Carly se dusesera toate trei la apartament , iar Luke... Pe Luke nu il vedeam . Nici in sala de operatii,nici in hol. Chiauna cum eram,m-am târșâit de un perete al holului incepand sa il caut.
Cand m-am intors inapoi in salon,m-am asezat pe pat cu genunchii la piept si cu fata la rucsacul lui.
Aud un sunet de cârje si,crezand ca e el,m-am intors repede sa ma uit. Nu era el. In momentul acela am inceput sa plang si m-am ghemuit in pat cu ochii inchisi.
Simt o miscare in spatele meu si o respiratie calda si placuta pe gat.ma intorc usor si era el imbracat normal, cu o camasa larguta in carouri, deschisa la ultimii 2 nasturi, niste jeansi negrii si rupti in genunchi ,avea niste bocancii in picioare si nu se tinea de nimic. Statea in picioare. Normal. Mi s-a parut putin ciudat ca nu are cârje,dar nu am ezitat sa il sarut. Nu mi-a raspuns la sarut. Nu a reactionat deloc. Pur si simplu statea si se uita pe geam. Cu o privire fixa si o pozitie dreapta si fixa, pur si simplu ma ignora. Nu vorbeste deloc. La un moment dat incepe sa tipe ca si cum ar fi fost injunghiat din spate,s-a aruncat pe jos si pe glezna avea o ciatrice imensa din care a inceput sa tasneasca sangele. Am incercat sa il ajut. Mi-am rupt camasa de la brau(desi eram in spital) si am incercat sa ii opresc sangerarea am si am strigat o asistenta. S-a oprit din tipat si a inceput sa rada. Un ras foarte straniu si demonic. M-am speriat foarte tare. S-a facut alb la fata si i-au apărut vene NEGRE pe toata fața si pe maini. Ochii i s-au facut negrii si rasul lui a devenit mai intens si mai gros. A inchis ochii si a inceput sa tremure. M-am gandit ca are un atac de epilepsie asa ca am chemat o asistenta. Asistenta a venit si cand s-a apropiat de el, aceasta i-a ridicat capul si a muscat-o de mana pana la sangerare. S-a uitat la mine si a inceput sa ii sangereze toata fata. A inceput sa cante un cantec foarte infricosator care era intr-o limba foarte ...diferita si nu se mai oprea. S-a ridicat in picioare. M-am dat in spate si m-am lipit de perete. Nu simteam ca imi va face rau. Ma simteam de parca este posedat. Dar nu imi va face rau. Se apropie incet de mine si intinde o mana. El mergea. Dar parca nu inainta. La un moment dat s-a apropiat foarte rapid de mine. Era rece. Foarte rece. L-am intrebat daca se simte bine si a inceput iar sa rada. Mai intens si mai infricosator. A inceput iar sa vorbeasca in limba aia dubioasa si înfricoșătoare si a pus mana pe umarul meu. Am inchis ochii o secunda.Am tresarit si cand am deschis ochii m-am trezit in pat,ghemuita cu mana lui pe umarul meu. M-am ridicat brusc si l-am sarutat. Mi-a raspuns si l-am imbratisat usurata. Dar totusi,parea asa de real. Parca...parca puteam sa simt cum eram lipită cu spatele de perete si respiratia calda... Eram foarte confuza dar fericita. Luke era cu o carja in mana si asa am plecat la apartament.
Ma simteam oarecum usurata ca am ajuns din nou la apartament. Sper ca nu se va mai repeta aceasta experienta. Dar totusi,limba aia suna foarte ciudat. Am luat telefonul si am găsit ca aceasta limba este o limba foarte veche folosita de demonii ce vor sa iasa la suprafata si sa faca multe victime. Am mai gasit si niste semne de ce am visat asa ceva. Sunt putin ingrijorata desi nu cred în asa ceva.
Dup. Cam asta a fost. V-ati speriat putin nu? 😅😏 Am zis sa mai condimentez putin cartea. Afica m-a inspirat putin si vremea de afara. Doar fulgera. Nu tuna,nu ploua,doar fulgera. Si foarte mult dureaza fulgerul. Va pup. Sa imi cititi si celalta carte si pregatesc o noua carte ptr voi. Numai daca vreti😉
