Evermoore

Capitolul 1

Violet

Stiti acel moment in care trebuie sa te muti intr.un nou oras ? Ei bine, eu da. Sunt in masina indreptandu.ma spre moarte sigura. Voi ati fericiti daca v.ati muta intr.un nou oras, ciudat nestiind pe nimeni ? Bine. Poate ii am pe Cam si Chris dar tot nu cunosc pe nimeni. Ok. Orasul asta chiar este ciudat. Daca ati vedea toata lumea de pe aici sigur asta ati zice si voi.

Cand masina este parcata cobor ca un uragan din masina si alerg spre intrarea in conac. Da. Familia mea are un conac iar noi von sta in el. Iubesc locul asta. Mereu cand vin aici totul este ciudat si plin de mister. Imediat ce imi iau bagajul fug in camera mea. Pana seara imi aranjez hainele si lucurile prin camera si am facut si o baie. In seara asta ies la cautat de mistere.

Oh, da. Am si uitat sa ma prezint. Ma numesc Violet Change si am 17 ani. Am stat pana acum in Londra iar acum ai mei au hotarat sa ne mutam aici.

- Pot sa intru ? se aude vocea fratelui dupa ce a ciocanit.
- Da. Intra.
- Ce mai faci surioara ? ma intreaba el asezandu.se pe pat.
- Foarte bine. In seara asta plec la cautat de mistere prin farul vechi. Vii si tu cu mine ?
- Da. Chiar eram mirat ca a trecut o zi aici fara sa incepi cautarea de mistere si sti ca mereu ti.am fost alaturi.
- Copii la masa ! urla mama de jos.
- Haide sa mergem ! spune Cam.

Dupa masa in familie il sun si pe Chris si am hotarat sa ne intalnim la opt in fata ceasului din centru. Ma imbrac in ceva comod si imi iau lanterna din sertarul biroului. Jos ma intalnesc cu Cam si plecam impreuna spre centru. Acolo ne intalnim cu Chris si plecam spre far. Pana acolo avem de mers vreo jumatate de ora. Pe strada lumea se rareste avand in vedere ca ne indreptam spre iesirea din oras. O luam prin camp dar la un moment dat, fiind neatenta, reusesc sa calc in nisip miscator. Am stat aproape o ora sa ma scoata de acolo si cand am ajuns ka far deja eram murdara pana in gat. Intram in far cu lanternele aprinse. Urcam pe scari cand la un moment dat vad prin lumina lunii, un om.

- Baieti vedeti si voi ce vad si eu ?
- Ce ?
- Acel om ! spun si arat spre el.
- Oh, nu. Mama mi.a spus de asta. Va trebui ca maine sa treci pe la noi Vio. Ai multe de discutat cu mama. imi spune speriat Chris.
- O sa mor ? il intreb eu fricoasa.
- Nu dar vei lesina. Incearca sa vorbesti cu el.
- Buna ! spun catre baiatul din fata mea.
- Buna ! imi raspunde el tot un zambet.
- Eu sunt Vio !
- Stiu ! Toti din oras te stim ! Te asteptam sa afli de noi si ceea ce esti !
- Ce sunt ? intreb suspicioasa.
- Esti o evelina ! De fapt esti cea mai puternica evelina.
- Chris mama ta trebuia ca maine sa imi spuna ca sunt o evelina ?
- Da... spune el stanjenit.
- Ai avut dreptate ! Voi lesina ! exclam eu si cu asta simt ca ju ma mai pot tine pe picioare.

Ma trezesc dupa cateva ore acasa inca socata.

- Mama ? intreb eu imediat ce m.am trezit.
- Da ? raspunde ea venind de sus.
- Ai ceva sa imi spui ? Cum ar fi ca sunt o evelina ?
- Da.. Trebuia sa afli peste cateva zile ca sa incepi antrenamentele cu Loren ( mama lui Chris ).
- Ok. Poti sa imi povestesti mai multe despre ce inseamna a fi o evelina ? Adica cea mai puternica ?
- Stiu doar ca a fi o evelina este ceva sfant. Ai puteri magice, vezi fantomele si ai poti vindeca pe oricine de orice boala. Mai multe o sa iti spuna Loren maine. Acum fuga sus la culcare.
- Noapte buna, mama.
- Noapte buna , draga.

Am fugit sus si m.am aruncat in pat cuprinsa de lumea viselor.

Ok. Este asa de scurt deoarece este primul capitol. Voi posta cate un capitol in fiecare sambata la ora 22. Este nou pentru mine sa scriu in fantezie deci luati.ma usor. Spre sa va placa bazaconiile scrise de mine aici. Va pup !