Evermoore

Capitolul 4

Autor

Lumea magica a Evermoor-ului era agitata. Era clar. Raul ajunsese in oras. Totul nu nai era la fel. Echilibrul dintre bine si rau s.a stricat. Demonii puteau sa intre in rai iar ingerii in iad.

Persoana care a dat peste cap echilibrul tocmai ce sosise in oras. Era clar ca razboiul este pe aproape. Varcolacii-pui erau antrenati de catre parintii lor desi antrenamentul nu trebuia sa inceapa decat la 14 ani magici. Adica in ani pamanteni in semnau 42 de ani. Vampirii se infometau doar ca sa poata atunci, in razboi, sa omoare cat mai multe persoane.

Violet realizase ca se indragostise de misteriosul baiat nou din oras. I.a simtit aura dar nu isi putea da seama ce inseamna aura lui ciudata. Avea urmatoarea zi sa vorbeasca cu el. Voia sa vada daca aura lui avea legatura cu razboiul.

Da. Razboiul incepuse. Parintii ei erau morti iar orasul in pericol. Voia sa vada daca Jacob era cauza din care au murit parintii ei. Totul era sigur. Odata cu el a intrat in oras si cei ce urmau sa lupte impotriva lor.

Violet

Era clar. Razboiul a inceput. Dupa multe ore de consiliu am aflat ca din familia fiecarui lider a murit cineva. Lui Vladimir, regele vampirilor, ii murise sufletul pereche. Lui Ben, cel mai puternic varcolac, i.a murit cel mai mare fiu. Mie imi murisera parinitii. Lui Loren ii murise tatal. Iar celorlalti le murise cate o ruda.

Am fost intrebata daca am iesit cu cineva nou din oras. Iar eu le spusesem adevarul. Iesisem cu Jacob. Care nu avea o aura prea normala. Nu imi puteam da seama ce fel era. Avea o aura ciudata. Era intre bine si rau. Intre furtuna si soare. Intre cald si rece. Era o aura plina de combinatii.

Am fost trimisa la el acasa sa inspectez. Asa ca acum sunt in fata casei lui. I.am trimis un mesaj in care i.am spus ca vreau sa ne vedem. El a spus ca are treaba, am insistar si asa am ajuns sa ne intalnim la el acasa.

Am sunat la usa iar o doamna draguta, cu o aura buna, mi.a deschis usa zambitoare.

- Buna ! imi spuse ea.
- Buna ziua ! Ăm... Jacob mi.a spus sa vin la el pentru ca are treaba. Este acasa nu.i asa ?
- Da, draguta ! Te asteapta sus, la el in camera. Apropo eu sunt Nicole dar imi poti spune Nico.
- Eu sunt Violet dar imi poti spune Vio, Nico. Ma bucur de cunostinta !
- Acum fugi sus pentru ca Jacob te asteapta si este cam agitat.

Si cu astea spuse se da din usa ca sa pot intra in micul holisor. Doamne ! Nu miroase deloc bine... Urc sus si dau de un hol cu mai multe usi. Merg pana dau de o usa cu un J mare pe ea. Intru fara sa bat si mare greseala am facut. Chiar in acest moment Jacob se antrena. Ma uit la el uimita iar el la mine speriat. E vrajitor. Si cel mai puternic chiar.. De aceea mirosea avea o aura ciudata.

- Stai.. Poti sa iti explic ! striga el cand vede ca bat in retragere.
- Nu trebuie sa imi explici.. Stiu exact cea ce esti.. De aceea aveai o aura ciudata. Pentru ca esti cel mai puternic vrajitor. spun dezamagita.
- De unde sti ?
- Sunt evelina suprema. Spune ! Din cauza ta si a familie tale a inceput razboiul, nu ? Ati adus cu voi vanatori intentionat, nu.i asa ? spun deja nervoasa.
- Vio stai... Linistestete. Nu. Nu am adus cu noi vanatori intentionat. Nici nu stiam ca a inceput razboiul.
- Nu ! Tu esti de partea lor. Tu ai fost o distragere sa imi omoare parintii ! Tu.. spun izbucnind in plans.
- Gata.. Totul e bine... Nu. Eu nu sunt de partea lor. Eu chiar te plac de aceea am iesit ieri cu tine.. spune Jacob luandu.ma in brate.

Jacob

Doamne. Nu imi vine sa cred ca poate sa spuna asa ceva. Am crezut ca am fost descoperit. E adevarar ca sunt de partea lor dar aseara nu am fost o distragere. Chiar imi place de ea. Nu vreau sa o pierd. Si pot sa stiu de pe acum cine i.a omorat parintii. Dar va trebui sa lupt impotriva ei si a familiei mele.

- Sti... De cand ne.am intalnit am simtit ceva ciudat... spune ea dupa ce s.a mai linistit.
- Da... Si eu am simtit ceva ciudat. Ca si cum...
- Am fi suflete pereche. spunem amandoi privindu.ne in ochii intens.
- Stiu o cale prin care sa aflam daca chiar suntem suflete pereche. spun eu.
- Vraja intalnirii. spune ea soptit.
- Exact. Haide jos la subsol sa aflam.

Coboram jos la subsol si ii spun sa se aseze pe un scaun. Ma duc la dulapul cu potiuni si imi iau ce imi trebui si cartea de vraji. Pregatesc potiunea pe care va trebui sa o bem si apoi recit vraja.

- Bea asta. Daca iti va aparea acelasi semn ca cel ce imi va aparea mie atunci suntem suflete pereche. Daca nu iti vei cauta sufletul pereche cu acelasi semn. Semnele apar la 18 ani dar noi am grabit procesul cu vraja. spun dandu.i lichidul verzui sa il bea.

Bem amandoi potiunea si urcam sus. Ne uitam la un film si ne distram. Dupa doua ore observam ca ne.au aparut semnele.

- Ce semn ai ? ma intreaba ea din baie.
- Doi porumbei.
- Si eu. spune ea iesind din baie aratandu.mi semnul.

Imi sare in brate si o strang cat de tare pot. Dupa ce ne desprindem din imbratisare ne uitam unul in ochii celuilalt si ne sarutam. Cred ca a fost cel mai magic sarut pe care l.am avut vreodata.

- Noapte buna, iubito sa ai grija de tine ! spun cand ajungem langa usa pentru ca ea trebuie sa plece si in plus si eu am intalnire cu cercul de vanatori.
- Noapte bune ! spune sarutandu.ma si plecand.

Heii lume. Ok. Imi pare extrem de rau ca nu am mai scris de mult timp dar am asteptat sa mai urcam putin cu vizualizarile.
Hristos a inviat ! Sa aveti niste sarbatori fericite, pline de bucurie, afectiune, alaturi de cei dragi. Acesta este cadoul de iepuras de la mine.
Va pup si sper ca va placut capitolul.