Confesiuni

In primul rând...am luat mai multe confesiuni anonime si le-am evoluat intr-un mic text cu cateva lucruri in care ma simt....Citire plăcuta ...:))))

"Totul e ca o lume de cristal,iar eu sunt doar un ciob de sticla. Stii ....prefer sa ma distrug eu decât sa ma distrugă altcineva...ma prefac ca nu ma deranjeaza jignirile celorlalți,dar in interiorul meu ...urlu si plang de durere... Le e mila sa dea intr-un animal,dar rănesc oamenii fără nici o mustrare... Ma doare nespus de mult ca niciodata nu voi fi apreciata pentru ceea ce sunt ..din cauza aspectului meu ......chiar nu ii înțeleg uneori de ce se comporta asa de urat cu mine..uneori as vrea sa fie in locul mei sa vada cum ma simt,dar poate ca merit asta ...nu e nimic întâmplator ..cand"prietenii"mei au nevoie de mine sunt prima card ii ajuta ...de cand eu am nevoie de ei..ma lasa sa ma scufund singura in Tristețe ...Dar prefer sa sufăr mai bine in tăcere decât sa creadă ceilalți ca crească atenție..si in plus ..inainte Singurătatea o vedeam ca pe mare teama ,dar acum o vad ca pe o mare placere...LUMEA ESTE PLINA DE MONȘTRII CU FETE PRIETENOASE.. E greu sa rezisti intr-o lume in care toți vor sa te vada la pământ ...iar timpul nu vindeca suflete ci doar ni le amorteste pentru putin timp ..... Doar ca noi suntem suflete moarte in corpuri vii..cu toți avem cicatrici...doar ca ale mele nu sunt doar pe suflet ci si pe piele .... M-am saturat sa plang ..sufletul meu e plin de răni adânci. De fiecare data se întoarce cuțitul in orice rana.. Rad,zâmbesc si ma prefac ca nu-mi pasa...dar la sfârșitul zilei simt ca ma prăbușesc .....Asa ca..prefer sa devin rea si nesuferit cu ceilalți,fiindcă atunci cand eram buna toți își băteau joc de mine... Pai am ajuns sa ii judecam pe toți din jurul nostru,deoarece am ajuns sa fim nemultumiți de noi înșine... Imi spune ca sunt urata si grasa ...stiu asta..dar nu trebuie sa-mi reamintească mereu...m-am oprit din a mai mânca,iar toata lumea mi-a spus ca nu asa se slăbește ... nu am știut cum sa le explic ca nu vreau doar sa slăbesc ..ci vreau sa ma autodistrug.. Poate nu am cel mai frumos ten si un cor superb..dar poate sunt o persoana de treaba...amuzanta..si cu un suflet bun...păcat ca nu conteaza asta daca nu esti si frumos..de aceea port mereu haine largi...nu vreau ca cineva sa imi observe defectele corpului ...Iar cei care ma critica ...nu se gândac ca distrug tot ce a mai ramas frumos in sufletul meu..chiar imi doresc sa slăbesc ...nu mai vreau ca toți sa-si bată joc mine si sa-mi spună ca nu o reușesc ....
Par foarte sigura pe mine si eman ambiție si putere,dar defapt sunt instabil emoțional...dar imi arat adevarat fata doar atunci cand sunt nervoasa si nu-mi pasa de părerea oamenilor din jur ....chiar si atunci cand ies pe strada imi e frica sa nu fiu judecată ...sunt cartea pe care toți au deschis-o ,dar niciodata nu au citit-o ... Ador cand aud picăturile de ploaie,macar atunci stiu ca nu sunt singura care se prăbușește ... Sunt sunetul de fundal din viata tuturor ...
Pana si muzica imi aduce aminte de trecutul meu ,dar ea mereu izbucnește si înflorete împreuna cu mine...de aceea prefer sa ascult mereu muzica ...mai bine decât oamenii ...ea nu ma poate critica sau judeca pe langa oameni.. Rock-ul imi da speranța in mine...daca nu ascultam rock,eram in tristete si nu puteam face nimic
Doar întunericul ,la fel ca si tăcerea își păstrează secretele ...întunericul si tăcerea sunt cei mai buni prieteni ai mei .. Toți suntem niste umbre care pleacă odată cu lumina ,dar nu lumina este viata ..ci sunetul..sunetul se aude cel mai bine in intuneric,lumina nu se poate vedea daca acaparează întunericul ...sunetul completează întunericul si lumina ...sunetul completează omul... Poate ca soarele imi vede trupul,dar întunericul imi vede sufletul ... Pe cel mai întunecat cer se vad cele mai strălucitoare stele..si poate ca trebuie sa înțelegi mai întâi întunericul ..pentru a putea aprecia lumina...iar eu sunt o umbra greșita intr-un desen perfect ...
Ador sa ma imbrac in negru,e singura "culoare"care ma reprezintă ...el ma face sa ma simt puternica chiar daca nu sunt ..dar nu mulți înțeleg asta ..
Mi-a venit sa plang si am făcut-o ,dar nici Macar nu stiu de ce sunt trista uneori ...simt cum suferința si stresul ma distrug ...simt cum depresia imi cuprinde fiecare bucățică a corpului..dar poate ca asa a fost sa fie ...eu predestinata durerii si eșecului ... Fata care nu putea sa plângă nici macar daca se forța ...acum plânge in fiecare zi .. Sunt lacrimi asa de grele si fierbinți ,încât oamenii nu le pot plânge,acele lacrimi zac in inima ..arzand-o. Iubesc seara,numai atunci ma simt in pielea mea,ziua trebuie sa ma prefac ca sunt o persoana fericita si urasc asta !.... Dimineața sunt o straina,nesigura .. Seara ma simt minunat ..seara sunt eu ...simt ca fac parte din intuneric ... Lucrurile stau altfel noapte si oamenii sunt diferiți ...Cunoști cu adevarat un om... Daca te pui o ora cu capul pe perna mea ...înnebunești... Perna mea ascunde atatea lacrimi si amintiri ... Uneori inima "ma strânge"ma gândesc ca poate o va face atat de tare ca va dispărea cu sentimente cu tot...
Am fost un înger a căror aripi au fost tăiate si am am ajuns pe Pământ
E greu sa rezisti într-o astfel de lume in care toți vor sa te vada la pământ
Vad Frumusețea unde altii nu se uita
Sunt bipolara . O data rad,iar dupa incep sa plang ..simt ca înnebunesc ..
Străinii devin prieteni..iar prietenii devin străini
Nu te lega de cineva ,pentru ca ruptura va fi de mii de ori mai dureroasa decât Singurătatea însăși
Niciodata nu o sa mai am încredere in mine ...m-am trădat singura si acum regret asta
Nu mai las pe nimeni sa-mi atingă sufletul ...ma ascund in spatele unei persoane nepăsătoare
Imi e dor de vechea eu. Imi e dor de puritatea pe care o avem inainte ,de părinți ,de vechea mea viata ...
Mereu tac..deși am multe de spus
Iar in final
In opinia mea..nu exista "mereu". Totul are un sfarsit . Si cand sfârșitul acela vine,oamenii la care tii se vor întoarce împotriva ta "