Confesiuni

Viciu

"- De ce incă mai ţin la el?
- Nu stiu, nu ar trebui.
- Nu pot să plec de lângă el. Nu pot să plec de lângă oameni...de obicei, oamenii pleacă de lângă mine.
- Poţi face tot ce vrei si uneori, o faci fără să vrei.
- Nu, nu pot, sunt slabă şi cedez prea repede.
- Nu eşti slabă, nu-ţi impune asta. Fiecare persoană are propria viziune despre viată, deci fiecare persoană vede altfel un om slab. Eşti slabă din perspectiva ta, dar din perspectiva altora nu eşti.
- Nu pot să renunţ nici măcar la persoanele care imi fac rau.
- Exact ca un viciu; ştii că-ţi face rau, dar nu te opreşti.
- De ce nu mă opresc?
- Eu de ce nu mă opresc din fumat?
- Pentru că te-ai obişnuit cu ţigara, chiar dacă iti face rău. Diferenţa este că, pe tine te calmează ţigara atunci când eşti nervos, pe mine nu mă calmează el...
- Nu mă calmează, a devenit un viciu, il fac din reflex. Daca mâine m-aş opri, cel mai probabil nu mă voi simti ok.
- Dacă chiar vrei, te poţi lăsa cu timpul...
- Dacă...
- Intrebarea este: chiar vrei să te laşi?
- Da si nu. Ceva imi strigă in cap "da", altceva imi şopteste in ureche "nu" "