Good Girl, Bad Pussy

Reîntoarcerea

Heei dragilor! Scuzați mi greșelile gramaticale și sper să vă placă acest capitol! LECTURĂ PLĂCUTĂ! :*

Perspectiva lui Tessa:

Stă în scaunul din dreapta mea privind absentă împrejurările. Se vede că o doare, că întrebările si gândurile îi macină în bucățele mici atât mintea cât si sufletul. Însă nu o pot înțelege. Îi prea complicată până si pentru mine, persoana care o cunoaște de o viață.

> De ce faci asta? O intreb în șoaptă, spărgând gheață dintre noi.

>Mai exact? Mi o întoarce rapid cu o voce glacială.

> De ce te prefaci că nu te doare? Că nu ți pasă? Că n ai o inimă? O întreb ridicând încet tonul, uitându mă când la ea când la drumul din față.

> Păi știi, dacă te prefaci că nu ai o inimă, nimeni si nimic nu ți o poate răni. Îmi spune ea, lăsându și capul în jos să nu i se observe lacrimile care vor urma să i curgă.

>Prefăcându te că nu ai o inimă nu va schimba nicidecum circumstanțele în care te afli tu. Eventual doar te vei minții atât pe tine cât si pe restul. O mustez eu încercând să i schimb proasta atitudine.

>Fac asta de 3 luni încoace, ce ar avea dacă aș face o in continuare? Mă întreabă uitându se in gol, însă nu pentru mult timp deoarece am pus brusc frână de mână si a sfârsit lovindu se cu capul de bordul mașinii mele.

>Ce ar avea? Ţip eu pierzându mi cumpătul. Stii ce ar avea? I ai distruge pe toți, înțelegi? Îți vei distruge atât familia cât și pe restul oamenilor care te iubesc. Și nimeni nu merită asta, Larisa! Trebuie sa știe adevărul. Țip eu in continuare și îmi dau drumul lacrimilor umezindu mi obrajii. Te rog, Larisa. Îi șoptesc blând încercând să mă liniștesc atât pe mine cât si pe ea.

>Mi e frică Tessa, nu pot s o fac. Nu pot să mă întorc după atâta timp în care nici nu m am obosit să i sun odată sau cel putin să le răspund. Nu pot, pur si simplu nu pot. Îmi spune ea printre lacrimile care nu se mai obosesc să se oprească.

> Ba da poți, Larisa! Cum ai putut la 16 ani sa pleci la 20 000 km de casă, pentru banii, faimă și distracție, lăsându ți oamenii care ți au dat viață la o parte, fără să te intereseze dacă mai trăiesc sau nu. Poți să te și întorci să le spui adevărul. Să le spui că regreți că nu ai mai dat vreun semn de viață în ultimi 2 ani, si cel puțin în ultima clipă să le aduci zâmbetul pe chipurile lor triste bătute de atâta timp. Îi spun eu ieșită din sărite din cauza egoismului ei.

> Sabrina, dacă știam ce se va întâmpla in viitorii 2 ani, crede mă că aș fii trecut si pe acasă, însă n am avut de unde știi.

>Larisa!!! Cum poți fii atât de egoistă? Doar dacă ai fi știut asta ai fi trecut pe acasă? Fetiță, banii si faima ți au spălat creierul, nu mai ești fata pe care am cunoscut o, nu mai ești fata cu care am pășit pe acest drum, te ai pierdut, crezi ca banii și faima pe care le obții in urma coastingurilor si shootingurilor de modă te vor face fericită toată viata? Crezi ca nu mai ai nevoie de nimeni? Nici macar in clipele astea amare? Că în acest caz eu o să mă retrag. Îi spun eu nevinadu mi sa cred cât de mult s a schimbat.
Ea a început sa plângă zgomotos si să dea negând din cap. Nu o puteam vedea în asemenea stare, așa că m am aplecat spre ea și am luat o in brațe.

>Îmi pare rău! Îmi pare rău pentru tot! Sunt o persoană oribilă, ai dreptate, am uitat de unde am plecat. Te rog, iartă mă!!! Îmi șoptește ea printre lacrimi disperată.

>Nu mie trebuie să mi ceri scuze ci a lor tăi! Îi spun eu cu un ton blând mângâindu i parul.

> Ai dreptate! Poate ca ar trebui să mă reîntorc....

Stay valoare :)))