Good Girl, Bad Pussy

Tu din nou?

Heei, dragilor! :* :* acesta este noul capitol, îmi cer scuze pentru greșelile gramaticale, sper sa mă placă si aștept păreri. LECTURĂ PLĂCUTĂ :*

Din perspectiva Larisei:

                Tăcerea asta apăsătoare mă scoate din sărite. De ce se holbeaza toți ? De ce nu mai spune nimeni nimic ? Știu, e un nume mare , un nume la auzul căruia mulți tremurau de frică. Însă am lipsit doi ani, am crezut că mi au uitat renumita reputație din cauza căreia nu am mai putut rămâne aici.

             >Lara, eu sunt, încearcă el să spună însă e întrerupt de soneria telefonului meu.

              >Poti sa ti dai importanța mai târziu, acum trebuie sa raspund la telefon ! ii spun eu arogantă scoțându mi telefonul din buzunarul blugilor.

              >Larisa Wilson ? Ma întreabă o doamnă la capătul celuilalt fir.

             >Da° care alta? Ii răspund ușor amuzată de seriozitatea cu care îmi vorbește.

                >Sunteți rugată să veniți de urgență la spitalul "Georgia Batavia"! Este vorba de domnul Wilson! Auzind acestea îi închid doamnei și o iau la fugă spre locul indicat de aceasta lăsându i pe toți cu ochiii in soare.

.............

           Stau pe coridorul gol al spitalului. Minutele treceau ca orele și nimeni nu voia să mi de a vreun răspuns deși întrebam de starea tatălui meu pe fiecare doctor care trecea pe lângă mine dar de fiecare dată nenorocitii refuzau sa mi răspundă . Cel puțin până când mi-am pierdut rabdarea si am decis sa-mi fac singura dreptate. Așa ca mi am bagat mana in gatul primului doctor care mi-a iesit in cale izbindu l puternic de perete.

     .      >În momentul ăsta îmi spui tot ce știi despre starea domnului Wilson...ori, spunând acestea, îi rânjesc amenințător strângându l mai tare, mori! și îți promit că nu vei avea parte de o moarte prea ușoară! Continuu eu pe un ton ușor psihopatic.
               Acesta roșu la față din cauza lipsei de aer încerca să-mi spună ceva însă n am apucat sa inteleg deoarece am fost luată cu forța de pe el.
M-am intors nervoasa să văd cine-i persoana care mi-a stricat interogarea si ce sa vezi ? Dau de dobitocul de pe pista .

               >Ce dracu cauți tu aici?! Tip eu la el deja fierband în proprii nervi.

                 >Ascultă-mă, te rog! Încearcă el calm să mi spună însă e întrerupt de țipătul meu furios

                 >Oh! Sa te ia dracu ! tip eu la el cât mă țin plămânii.

         .       >Nu o s o faca! E baiat bun! Ai fi surprinsă să aflii cat de bine ne înțelegem ! Spune el facandu-mi jucăuș cu ochiul .

              Circul provocat de noi a atras privirile tuturor. Oamenii ies afară din saloanele lor împreună cu multe asistente medicale, uitându-se curioasi la noi. Însă nu-mi pasă! In momentul ăsta simt o nevoie bolnavă de a omorâ pe cineva. Iar dobitocul din fața mea se uită cu o privire amuzată la mine, amintindu-mi de un personaj dat uitării din povestea trecutului meu.

              Vrând sa l lovesc, simt cum sunt ridicată de la sol. Acesta punându mă pe umărul lui ca pe un sac de cartofi.

     .            >Nenorocitule! Pune-mă dracului jos! Tip eu la el dând din picioare si lovindu l cu pumnii in spate insa fara rezultat.

                  >Liniștește te scumpo sau te liniștesc eu! Îmi spune el pervers lovindu mă cu palma peste fund. Auzind acestea ma conformez lăsându mă carata până in parcarea spitalului. Acolo sunt lăsată pe picioarele mele însă nu pentru mult timp deoarece mă forțează să intru intr un bolid.
        
                   >Ce dracu vrei de la mine? Ii spun eu dur deși eram speriată de ce ar putea să mi facă. Însă acesta se uită la mine zâmbind melancolic.

                 >Chiar refuzi sa ți amintești cine sunt, my little devil? Mă întreabă trist și mă prinde cu o mână de talie si cu cealaltă îmi prinde bărbia pentru a mă uita in ochiii lui.

          .    >Îmi pare rău! Șoptesc eu puțin derutată, îmi ești cunoscut, trăsăturile tale, spunând acestea îmi plimb mâna lent pe fața lui oprindu mă in dreptul buzelor, trăsăturile tale îmi sunt familiare dar nu reușesc sa mi amintesc cine ești.
Acesta nervos îmi dă drumul din brațele lui, pornind mașina plecând cu viteză din parcare.

           >Mai încet! Tip eu la el, punându mi centura.

            El mă privește ranjind si accelerează ieșind de pe șosea pe câmp. Speriată încep sa urlu la el sa oprească mașina până nu ne ucide pe amândoi.

            >Si mie ce îmi iasă dacă o opresc? Ma întreabă el râzând printre țipetele mele insistente.

            >Orice vrei! Fac orice vrei tu! Doar oprește mașina! Spun eu mai un pic plângând. Dobitocul de el fără să mai aștepte, oprește bolidul brusc lovindu mă cu capul de bord. La dracu! A doua oară pe saptamana asta. Însă n am apucat sa mă vait ca am si tulit o din mașină spre pădure. Doar nu se aștepta ca voi face ce vrea el! Râd eu in sine întorcându mă in spate să văd dacă ma urmărește. El alerga după mine strigându mi sa am grijă. Însă n am înțeles la ce se referă până când, m am întors și m am izbit puternic de un copac, luându mi somn direct.

Stay valoare!:))))