Mostenitoarea

22.Cartile pe fata

*Imi cer mii de scuze pentru intarziere. Capitolul asta e cam scurt, stiu, dar contine un eveniment extrem de important din carte, si doresc sa va spun ca din acest moment actiunea incepe cu adevarat. Va astept parerile mai jos, intr-un comentariu si daca cineva doreste dedicatie, sa imi spuna. Anunt! Cartea o sa fie bagata in pauza pana la vacanta de Paste, deoarece deja am inceput cu tezele si am nevoie de note mari. Probabil ca voi posta si in Saptamana Altfel, dar nu promit nimic. Am atins cele 7K si nu pot decat sa va multumesc pentru ca sunteti alaturi de cartea asta, multumesc pentru toate comentariile si vot-urile, nu stiti cat de mult ma incurajeaza, va iubesc mult!Siiiiiii, am postat o noua carte la insistentele fooarte mari ale unei prietene, se numeste Annorexia si e complet diferita de Mostenitoarea, va astept si acolo cu o parere sau un vot, multumesc mult!Necorectat*

Buzele lui peste ale mele se simteau atat de bine,imi lipsise asta atat de mult,caldura emanata de corpul lui era asa placuta si tot ce imi doream in acest moment era sa stau in bratele lui pentru totdeauna.Mainile lui mi-au strans cu putere talia in timp ce mainile mele ajunsesera in parul lui negru si scurt,ciufulindu-l.Se ridica incet de pe scaun si se aseza pe pat,langa mine fara sa intrerupa sarutul flamand in care cazusem amandoi.

Pieptul mi se ridica si cobora rapid,mainile deja imi transpirasera si pielea mea era de gaina.Nici Alexander nu era mai bine,respira la fel de greu ca mine,pieptul puternic i se umfla si cobora rapid sub mainile care se plimbau usor pe el.

In momentul asta nu mai exista nimic,nici un jaf,nici piciorul rupt,nici confesiunea unchiului despre mama,nici Lucia,nici Iustina,nici aventura lor in grajduri,doar noi,noi si sarutul nostru,noi in camera mea,noi in lumea noastra.

Cand ne-am despartit lacrimile deja nu mai curgeau pe obrajii mei si ii simteam arzand.Alexander zambi dulce si isi trecu degetele peste ei,parca incercand sa le reduca rosimea.Ochii lui ciocolatii imi explorau intreaga fata,parca incercand sa isi intipareasca in minte fiecare detaliu al fizionomiei mele.Nici nu vreau sa ma gandesc cum arata,cu lacrimi uscate pe obraji si ciufulita.Ma indoiesc ca arat minunat,asa cum crede el in acest moment.

-Esti asa frumoasa!Sopti el si eu am chicotit.

-Chiar si ciufulita si cu lacrimi uscate pe obraji?Intreb ridicand din sprancene.Acesta lasa un ras sa ii scape si isi lasa fruntea peste a mea,privindu-ma intens in ochi.

-Esti frumoasa oricum. Imi spuse el nu m-am putut abtine sa nu zambesc.Era asa dragut, toata supararea mea trecuse si il simteam ca pe un medicament impotriva lacrimilor si a suferintei.Totusi, discutia care trebuia sa aibe loc intre noi inca nu putea fi uitata. Trebuia sa stiu toata povestea dintre el si Iustina, sa stiu ce simte pentru mine pentru ca eu clar il plac enorm.

Se pare ca si Alexander observa cum zambetul meu cazu incet si deveni serios. Ofta si sa uita la mine cu niste ochi mari si rugatori, probabil isi daduse seama ce aveam in cap.

-Iti promit ca vorbim mai tarziu, hai mai bine sa mancam ceva.Spun si oftez, apoi aprob. Nu doream sa vorbim mai tarziu, doream sa vorbim acum dar chiar imi era foame si mi se parea ca stomacul mi se mananca singur. Alexander spuse ca se intoarce imediat si dus a fost. Avea emotii pentru discutia pe care urma sa o avem, dar nu puteam fugi de ea la nesfarsit,in plus, sunt tare curioasa in legatura cu sentimentele lui pentru mine. Nu sunt indragostita de el, nu inca, dar nu pot ignora inima care imi bubuie in piept ca nebuna de cate ori il vede. Sa nu mai spun de durerea sufleteasca pe care o simteam cand il vedeam alatui de Iustina. Daca asta nu inseamna ca il plac, atunci nu stiu ce altceva poate sa insemne.

Alexander se intoarse intr-un final cu o tava in mana. Inchise usa si imi zambi dulce, apoi facu pasi mari spre pat si imi puse tava in poala. Am fredonat multumita cand am vazut omleta mare cu cascaval, doua sandvisuri cu ceva pui si doua pahare de suc natural de portocale si jur, aveam gura apa cand am observat si cele doua prajituri cu frisca si ciocolata din coltul tavei. I-am multumit lui Alexander si am inceput sa mancam amandoi. Ne hraneam unul pe altul de parca am fi cel mai siropos cuplu din lume, cand noi nici macar nu se recunoscusem sentimentele in fata celuilalt. Mancarea fusese atat de buna si Alexander mi-a manjit obrajii cu frisca in timp ce eu nu eram atenta. Desigur ca l-am pus sa ma stearga dar nu m-a sters asa cum mi-am imaginat eu, ci cu buzele. Imi saruta obrajii, luand si frisca si jur ca ma topeam cand vedeam cum isi trece limba peste buze pentru a se curata. Miscarea asta, buzele lui asa intense peste obrazul meu imi cauzase fiori pe spate.

Dupa ce am terminat de mancat si de baut, Alexander aseza tava usor pe noptiera de langa pat. Buzele lui imi atunsera pentru o clipa tampla si mana lui imi cuprinse bland barbia, facandu-ma sa ma uit la el.

-Sa vorbim, iubito. Aproape ca nu l-am auzit cand soptise, buzele lui asa aproape de ale mele imi captasera atentia dar am aprobat totusi din cap, inghitind in sec. Alexander se aseza mai bine in pat si imi captura ochii.

-Ce vrei sa stii? Mi-am trecut limba peste buze, gandindu-ma. Ce vreau sa stiu?

-Tot. Am soptit si Alexander ofta apoi aproba din cap. Imi prinse din nou privirea si incepu sa vorbeasca.

-Eu si Iustina am fost impreuna, candva, dar acum nu mai suntem. Cand ne-ai vazut sarutandu-ne in fata portilor, a fost pentru ca ea a sarit pe mine, si tu ai venit fix atunci. Nu stiu de ce a venit aici, dupa atatia ani, dar presupun ca e aici pentru Lucia, se inteleg dubios de bine, probabil ca si tu ti-ai dat seama. Singurul lucru pe care ti-l cer, este sa fi constienta de faptul ca Iustina nu mai inseamna absolut nimic pentru mine. Stiu ca e confuz pentru tine, sa auzi asta dupa ce m-ai vazut petrecandu-mi timpul cu ea, dar nu am avut de ales. M-a amenintat ca ma spune unchiului Jose ca nu o tratez bine, din moment ce el mi-a spus sa ii fac o sedere aici cat mai placuta. E adevarat, mi-as putea gasi un loc de munca foarte usor, dar asta inseamna ca nu as mai fi asa aproape de tine.

Am inghetat, privindu-l cu ochii mari.

-Am fost nevoit sa merg cu ea sa calaresc si sa ii suport vocea enervanta ore intregi. Desi eram cu ea, ma gandeam la tine si la durerea din ochii tai cand ma vedeai cu ea. In ziua in care ai fost cu Max la plimbarea aia, ai inteles totul gresit. Nu am avut nici o aventura cu Iustina in grajduri, la naiba, nu as putea sa iti fac asta, sa fac asta cand stiam ca tu esti la mai putin de 7 metri langa mine. In plus, Iustina nu ma mai atrage si imi provoaca doar sila. Doream doar sa fac putina curatenie in grajduri si s-a oferit sa mearga cu mine. Nu am vrut sa accept, nu o doream langa mine, dar nu aveam ce face. Nu puteam sa risc si sa plec, sa nu te mai vad niciodata. Tara,stiu ca e foarte derutant tot ce se intampla dar mi-am dat seama in aceste zile cat am fost despartiti ca tin la tine enorm, distanta dintre noi mi-a deschis ochii si faptul ca am putut gandi mai liber m-a dus la o singura concluzie. Te plac, Tara, foarte tare, si as vrea sa ne acordam o sansa. Stiu ca ma placi la fel de tare cum te plac si eu, nu e greu sa iti dai seama. Iti voi oferi spatiul necesar de gandire, daca il vrei, dar iti jur ca e ultima data cand iti mai cer o sansa, iti jur ca nu o sa te mai ranesc vreodata si da-mi voie sa iti dovedesc asta, te implor.

Lacrimile deja se adunasera in ochii mei. Am putut sa fiu atat de proasta si sa nu imi dau seama ca Alexander nu a vrut nici o clipa sa stea langa Iustina. Si cel mai important, ma place, si doreste sa ne dam o sansa. Inima imi bubuia in piept de fericire si imi venea sa strig si sa sar in sus, dar apoi mi-am amintit ca am un picior accidentat. Nu, nu vreau nici un timp ce gandire pentru ca stiu deja raspunsul. Am asteptat acest moment atat de mult si sunt dispusa sa uit totul, doar pentru a fi cu el.

Lacrimile au tasnit din ochii mei in timp ce m-am aruncat in bratele lui, care m-au primit imediat. Imbratisarea puternica imi dadea o stare de bine, imi fusese asa de dor de bratele astea si sa fiu din nou intre ele, se simtea atat de bine.

-Multumesc!Sopti cu fata in parul meu si in urmatoarea secunda corpul imi fu tras in spate si buzele mi-au fost prinse intr-un sarut disperat si placut.