Respiratia mea era linistita in timp ce aveam bratele lui Alexander inconjurate in drumul.Acum ca imi amintesc tot ce am facut,ma simteam groaznic.Niciodata nu am avut astfel de crize,doar atacuri de panica,si alea dupa bataile pe care Max mi le dadea.
Mana mare a lui Alexander ma mangaia usor pe par,in timp ce barbia lui se odihnea pe crestetul meu.Mi-am inchis ochii,lasandu-ma invaluita in imbratisarea lui.El reusise sa imi opreasca criza,nu intr-un mod prea frumos,dar totusi reusise sa ma scoata din starea aia.A fost groaznic si nu mai vreau sa am parte de asta vreodata.Prefer atacurile de panica de o mie de ori decat astea.
-E in regula acum,esti bine,a trecut.Mi-a soptit bland,eu aproband din cap.M-am ghemuit mai bine la pieptul lui,el strangandu-ma mai tare.Bratele lui emana o caldura placuta,si imi doream sa nu mai plec de acolo.Pacat ca niciodata nu iese cum vreau eu.
-E stabila?Vocea Luciei se facu auzita,si aproape plangeam cand bratele lui Alexander imi parasira trupul.
-Da doamna,acum da.Raspunse Alexander,ridicandu-ma de pe pamant.Am privit-o si am vazut sclipirea de rautate din ochii ei.Stiam ca urma sa ma spuna unchiului,spunandu-i ca tocmai facusem o criza si ca eram o nebuna.
-Ce a fost asta Tara?Ma intreaba cu duritate.
-O criza?O intreb sarcastica si ii vad palmele cum se strang in pumni.Dupa toata criza asta,pot sa ma bucur de nervii Luciei.
-Puteai sa imi faci rau!Mie si copilului!Tu esti nebuna!Tipa,si simteam cum nervii pun din nou stapanire de mine.
-Ai grija ce vorbesti,Lucia!Marai si ma avant spre ea,dar am fost oprita de Alexander.
-Linisteste-te!Imi marai in ureche.Mi-am lasat bratele sa cada pe langa mine,strangandu-mi buzele,privind-o pe scorpie.Privirea ei era una frustrata si speriata.Nu sunt nebuna,doar ca am trecut prin multe,trebuia sa ma astept si la o criza din asta.
-Fii sigura ca Jose va afla de asta,te va da afara intr-o veselie!Ma ameninta ranjind.Stiam ca exista si riscul asta.Daca unchiul ma dadea afara,ramaneam fara adapost.Acasa nu ma puteam intoarce,si nu cunosteam pe nimeni pe aici,inafara de Pelin.Cu siguranta nu i-as cere asta.
-Ce se intampla aici?Vocea curioasa a unchiului ce aparuse de nicaieri ne facu sa tresarim.Venea inpre noi impreuna cu Bruce.
-Oh,Doamne,a fost oribil!Se planse Lucia si se arunca in bratele unchiului.Acesta isi trecu mainile peste talia ei micuta,privind-o ingrijorat.
-Ce s-a intamplat iubito?Intreba,trecandu-si mana prin parul ei.
-Tara.A avut o criza de nervi,si aproape ca m-a lovit!Am ramas cu gura cascata.
-Ce?!Nu!Unchiule,nu-i adevarat!Am tipat speriata.Nu puteam sa cred ca imi facea asta.Nu credeam ca ma uraste atat de mult.
-Criza?Tara,ce se intampla?Intreba acesta incurcat,aranjandu-si palaria.Nu am putut sa nu il remarc pe Bruce,ce statea tacut langa unchiul,ceva total necaracteristic lui.
-Eu...pai eu...da,am avut o criza,dar unchiule,jur,nu am incercat sa o ranesc pe Lucia!Tip infricosata.Nu putea sa imi faca asta,nu ma putea da afara...defapt putea.Nu i-am spus niciodata motivul pentru care am venit aici.El nu stie de toate bataile,el stie ca am venit intr-o vizita,destul de lunga.
-Ba da!Nu cred ca isi aminteste,dar nu as avea nici un motiv sa mint!Spune Lucia pe un ton speriat,desigur fals.
-Nu am ranit pe nimeni!Am...am martori!Alexander!Ai vazut tot!Nu am incercat sa o ranesc pe Lucia!Spun uitandu-ma la Alexander cu speranta.El vazuse tot...bine,aproape tot,dar Lucia tipase doar pentru ca aveam o criza,nu pentru ca o si ranisem,sau incercam sa o ranesc.Am avut parte de un soc puternic atunci cand l-am vazut pe Alexander stand mut langa mine.Buzele parca erau lipite,nu voia sa spuna nici un cuvant.
-Alexander?Am mormait spre el.Nu spuse nici un cuvant,doar imi arunca o privire plina de regret,apoi se retrase,fara sa spuna nimic.
*
Stateam in camera mea doua ore,plangand.Alexander m-a lasat balta atunci cand aveam cea mai mare nevoie de el,i-ar unchiul e suparat foc pe mine.Sa nu mai spun de cearta zdravana pe care am primit-o si faptul ca aproape ma dadea afara.Vipera aia a reusit sa ma puna intr-o lumina proasta,profitand de momentul meu de slabiciune.In acelasi timp,a dat start razboiului,si ma jurasem ca ma voi razbuna.
Ma ura atat de tare doar pentru ca voi ramane mostenitoarea fermei.Asta era absurd!Poate ca am acum 17 ani,dar voi avea ferma in mainile mele cand unchiul si Lucia vor muri,si asta se va intampla peste ani buni.
Tradarea lui Alexander durea cel mai tare.De ce nu a spus nimic?E de parte Luciei?Macar daca aproba din cap.Dar nu,mi-a aruncat o privire si mi-a intors spatele.Asta ma durea cel mai mult.M-a lasat singura in gura lupilor,desi nu facusem nimic rau.
Saturata de camera asta,am iesit in curte,bucuroasa ca nu am dat in drumul meu de Lucia sau unchiul,mai ales de Alexander.Probabil plecasera toti,pentru ca nu ii vedeam masina unchiului nicaieri.Am ales sa ma indrept spre arena din spatele casei.Acolo ne antrenam caii,si era un loc linistit cand nu erau cai acolo.
Mi-am saltat sprancenele cand am vazut in cal langa gard.Dar ce mai cal!Avea o culoare de maro inchis frumoasa.Coama si coada erau de un negru stralucitor,si avea o dunga alba in frunte,si inca una pe picioarul drept din spate.Privirea lui era tulbure,si nu intelegeam ce cauta acolo singur.M-am apropria de el usor.Isi dadu urechile pe spate,apoi se dadu cativa pasi in spate.Era un cal salbatic.
Nu stiam sigur cum trebuia sa te comporti cu (,) caii astia,dar mai mult ca sigur nu trebuia sa faci micari bruste.Am inceput sa fac pasi mici si lenti.Calul ramasese rigid la un metru de gard,privindu-ma agitat.Urechile ii ramasesera pe spate,semn ca inca era speriat.Cand am ajuns langa gard,mi-am pus usor mainile pe el,si m-am urcat usor pe prima scandura groasa de lemn.Calul rasufla dintr-o data,lovind pamantul cu (,) copita.Nu stiu ce insemna asta,probabil era un semn de avertizare sa stau departe de el.Am inghitit in sec atunci cand mi-am intins usor mana,privindu-ul linistitor in ochi.
Caii sunt sensibili ca oamenii,trebuie sa te comporti frumos si bland cu ei,trebuie sa le castigi increderea.
Calul imi privi cu interes mana,care se apropia de nasul lui.Atunci cand l-am atinc,rasufla scuturandu-si capul si o lua la fuga prin arena.Am inceput sa rad.Era chiar amuzant sa ii privesti.Isi scuturase capul ca un copil mic,si acum fugea prin arena,inca scuturandu-si capul,de parca inca imi simtea atingere si voia sa o dea jos.
-Nimeni nu a reusit sa il atinga pana acum.O voce groasa dar pe care o stiam atat de bine se facu auzita.M-am intors si l-am vazut pe Alexander stand in spatele meu,cu un zambet micut pe fata.Pentru un moment uitasem ca sunt suparata pe el,uitasem de tradarea lui,dar m-am intors furioasa cand mi-am adus minte.
L-am auzit cum ofteaza adanc,si sunt sigura ca isi trecuse o mana prin par.
-Tara..eu...imi pare rau,bine?Spune si mi-am strans buzele nervoasa.
-Un "imi pare rau" nu rezolva nimic acum.Unchiul e foarte suparat pe mine,si mai ca ma dadea afara,doar pentru ca tu nu ai putut sa iti deschizi gura si sa vorbesti.Ii spun,inca stand cu spatele la el.
-Da,stiu,dar chiar imi pare rau!
-Spune-mi,spun si ma dau jos de pe gard,pozitionandu-ma in fata lui,de ce nu ai zis nimic?Te durea gura sa spui ca Lucia minte?
-Nu puteam spune asta.Mormaie.M-ar fii dat afara.
-Da,dar tu iti puteai gasi alt loc de munca,eu nu am unde sa ma duc!Stiu ca eram egoista in momentul ala,dar sa ma dea afara era cea mai mare teama a mea.
-Imi pare rau.Spuse inca o data,privindu-ma trist.
-Mda,si mie.Mormai si trec pe langa el,avand grija sa imi lovesc urmarul de al lui.Poate ca exageram,dar eram cu moralul la pamant.Nu suportam tradarea,si ma ranea groaznic,nu conta de la cine venea.Si Max m-a tradat.Imi spunea ca ma va proteja de toti si de toate,dar am ajuns sa trebuiasca sa ma protejez de el.
-----------------
Sper ca nu sunt singura care bantuie pe aici la ora asta.Mda,nu am somn,si a dat inspiratia peste mine.Este ora 02:02 cand scriu asta,si cu siguranta va fi 02:05 cand voi posta capitolul.
Sper sa va placa.
DACA VREA CINEVA DEDICATIE SA IMI SPUNA.
Noapte buna...sau buna dimineata!
*capitol necorectat*
CITEȘTI
Mostenitoarea
عاطفيةFamilia Brown este cea mai cunoscuta familie din orasul New York pentru succesul lor cu ferma Pocket.Ferma s-a transmis din generatia in generatie,si iat-o acum pe actuala familie Brown.Melinda,Tara si Max Brown.Melinda urma sa preia ferma,dar un cu...
