6.Amenintari

467 33 2
                                    

Stateam la mica masuta din gradina impreuna cu Pelin,band un ceai.Venise la mine cu pretextul ca se plictisise desi eu nu o prea credeam.Stiam ca (,) curiozitatea sa afle mai multe despre ce s-a intamplat aseara o rodea pe dinauntru,si de unde sa afle raspunsuri bune daca nu de la mine?Nu deshisese inca subiectul si eram curioasa sa vad cat rezista.

-Deci...iti place aici?Ma intreba ea sorbind incet din ceaiul fierbinte.

-Da,e dragut.Raspund sorbind si eu din ceai.Astazi era o zi insorita,dar totusi batea vantul ce imi facea suvitele rebele de par sa se agite.Mai bine il prindeam.Pelin isi prinsese buclele aurii intr-o coada de cal,in timp ce eu le lasasem libere pe spate.

-Cum mai este Lucia?Si sa inceapa intrebarile.Hm,a rezistat destul de mult.

-Habar n-am.Nu am vazut-o toata ziua.Nu ii vazusem pana acum mutra Luciei,dar nu era bai,nu ii simteam lipsa.Probabil ca era cu unchiul care disparuse si el.Ramasesem singura cu muncitorii si Alexander care era si el pierdut pe aici.Noroc (,) ca Pelin s-a gandit sa imi faca o vizita si sa ma scuteasca de o zi plina de plictiseala.

-Nici pe Jose nu il vad,probabil e cu el.

-Probabil.Raspund simplu analizandu-i fata.Avea o fata usor rotunda,fara impuritati,niste ochi albastri mari ce erau umbriti de niste gene lungi si arcuite si conturati cu o linie subtire si perfecta de tus negru.

Buzele ei mari erau vopsite cu un ruj rosu ce ii statea atat de bine.Machiajul ei era simplu,dupa parerea mea nici nu avea nevoie de machiaj.Purta o pereche de blugi negri stramti si o bluza alba bufanta dintr-un material fin si o pereche de pantofi cu tocul micut.La gat purta un colier cu cercuri din aur si la mana o bratara cu diamante usor rozalii.

Eu alesesem sa port niste blugi portocalii,un tricou alb simplu si niste tenesi negri cu talpa mai groasa.

-Nu ati aflat nimic legat de lantisor nu?Intrebarea ei ma scoase din transa.Am privit-o in ochi inainte sa ii raspund si am putut sa vad cu usurinta curiozitatea din ei.

-Absolut nimic.Inca mi se pare ciudat ca a luat doar acel lantisor.In camera ei erau mai multe lucruri de valoare,unele mai sumpe decat lantisorul ala.

-Da,asta e chiar ciudat.Poate ca nici nu a vrut sa fure altceva,poate ca tinta lui era lantisorul acela.

-Da,sunt sigura de asta.Dar intrebarea e,de ce?Oftam amandoua,sorbind din nou din ceai.O tacere placuta se lasa peste noi.Ne gandeam amandoua la acelasi lucru,la jaf.Sincer,imi era teama pentru infractor.Unchiul jurase sa il omoare chiar el pentru chinul ce i l-a adus Luciei,saraca!Am auzit niste pasi si mi-am intors privirea doar pentru a-l vedea pe Alexander venind spre noi.Nu il vazusem toata ziua,asa ca mi-am permis sa il analizez putin.Purta o pereche de lugi negri usor stramti,un tricou alb mulat ce ma lasa sa imi delectez privirea cu muschii lui proeminenti si niste conversi in picioare.Parul scurt si negru era ravasit,semn ca isi trecuse mana prin el de cateva ori.Pelin isi intoarse si ea privirea spre el si isi lasa cana pe masa.

-Domnisoara Pelin,a sunat tatal dumneavoastra si a spus sa va duceti acasa.Ii spune el proptindu-se langa noi.

-Sigur,multumesc.Spune ea si se ridica in picioare.M-am ridicat si eu pregatita sa imi iau larevedere.Tara,a fost o placere sa stau cu tine,poate data viitoare imi faci tu o vizita.Spune si chicoteste.

-Sigur,dara imi spui unde stai.Chicotesc si eu apoi ma trage intr-o imbratisare.Dupa ce imi saruta ambii obraji pleca insotita de Alexander.M-am asezat inapoi pe scaun,hotarata sa imi termin ceaiul pe care scumpul de Alexander ni-l pregatise.Nu exagerez,dar era cel mai bun ceai pe care il bausem pana acum,nu ca bausem eu foarte multe.Avea zahar cat ii trebuia,nu era nici prea dulce si nici pre acru.

MostenitoareaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum