Mostenitoarea

14.Miracolul

*In primul rand imi cer scuze ca am intarziat atat,nu aveam nici o intentie sa scot cartea din pauza dat am primit niste mesaje si mi-am dat seama ca trebuie sa o continui.Voi incerca sa fac niste capitole mai lungi,deasemenea,daca voi avea ceva de spus,voi spune la inceput.Mi-am mai imbunatatit modul de a scrie,si sper sa iasa ceva frumos.Va astept parerile in comentarii,va pup!Capitol necorectat*

Nu indrazneam sa ma uit in sus.Ii auzeam respiratia greoaie si imi auzeam propriile suspine.Nu doream sa plang,nu doream sa ma vada asa,dar teama de bataie inca persista in mine,si ma doare atat de tare ca Alexander aproape m-a lovit.Nu stiu daca a facut-o intentionat sau nu,nu stiu daca tinta principala am fost eu si in ultima clipa s-a razgandit.Nu stiu astea,dar sper ca nu am fost eu tinta principala,sper ca nu a dorit sa ma loveasca vreun moment.Nu are nici un motiv.

Nu am facut nimic cu Max.Faptul ca m-a prins cand am cazut de pe cal nu inseamna nimic.Sa inteleg ca prefera sa ma lovesc?

Nu stiu de ce ma simt atat de ranita,nu imi place Alexander,dar ma afecteaza ca aproape m-a lovit.Nu reusesc sa gasesc o explicatie logica in momentul asta,mintea mea e varza.

-Tara...vocea ii tremura si atunci a fost momentul cand am ridicat privirea spre el.Ochii lui erau mari,larg deschisi de soc.Inseamna ca nu a facut-o intentionat.Inseamna ca nu a dorit nici un moment sa ma loveasca.Dar acum eram furioasa.

S-a aplecat spre mine si m-am scuturat cand mi-a prins bratele,incercand sa ma ridice.

-Nu ma atinge!Marai spre el si ma ridic,inca avand lacrimi in ochi.Ochii lui caprui erau plini de ingrijorare si regret.

-Tara,imi pare rau...eu...

-Tu ce?!Aproape m-ai lovit Alexander!M-ai lovit fara sa ai vreun motiv!Nu inteleg de ce reactionezi asa!Eu nu te plac,tu nu ma placi,nu suntem impreuna sau o sa fim vreodata,am tot dreptul sa aleg cu cine imi petrec timpul,si daca nu ma prindea ma raneam rau de tot!Nu stiu ce ai vazut tu atat de nepotrivit in asta,incat sa vii la mine sa faci scandal,si aproape sa ma lovesti!Te avertizez,Alexander,daca te mai apropii de mine,sau incerci sa imi vorbesti,nu voi raspunde pentru faptele mele!

Ma rasucesc si ma indrept cu pasi apasati si furiosi spre iesire,fara sa mai stau sa aud ce are de spus.Nu il inteleg,nu ma place,eu nu il plac,cu ce drept imi face mie criza de gelozie?

Ajunsa afara din grajd ma indrept cu pasi repezi spre casa.Mintea mea era varza,ma bucuram ca ii spusesem asta,dar era o parte din mine care regreta,trebuia sa stau macar sa vad ce are de spus.Urc scarile in liniste si ma arunc in pat,oftand.

Ma gandesc doar la expresia lui socata si privirea lui plina de regret.Poate ca nu a vrut sa ma loveasca,poate ca a fost fara sa vrea,dar eu am un trecut,nu unul frumos ce-i drept care inca ma bantuie,si orice fel de miscare ca aceasta ma sperie.

M-am trezit a doua dimineata mai obosita ca oricand.Faptul ca am adormit la o ora atat de tarzie,si tot ce s-a intamplat cu Alexander m-a incurcat si mai tare.Nu stiu ce simt,nu imi dau seama daca il plac macar,niciodata nu am fost atat de aproape de un baiat,sau mai bine spus,niciodata nu m-a atras atat de tare un baiat.Poate ca pana la urma e doar atractie fizica,si in cazul meu,si in cazul lui,si trebuie sa opresc asta pana nu voi face o prostie.

Dusul rece pe care l-am facut a reusit sa ma mai trezeasca din ameteala,desi stomacul meu tipa de foame.Am coborat usor scarile,tinandu-ma de balustrada,rugandu-ma sa nu vad pe nimeni.Nu vreau sa il vad pe Alexander acum,de Lucia nici nu mai spun.La starea pe care o am acum mi-e teama ca o voi jigni din nou.

Ma are la degetul mic,ii poate spune oricand unchiului sa ma dea afara,desi ma doare sa recunosc,ar face-o.I-am dat prea multe motive,criza mea e cel mai important.